Atît progresismul agresiv cultivat intens în Occident de o parte a elitelor politice, academice și din mass media cît și putinismul îmbrăcat în hainele ortodoxismului mesianic moscovit au în fond aceeași țintă de atac: valorile fundamentale ale civilizației occidentale. Primii o fac din orbire ideologică, fiind convinși în mod arogant că au un fel de drept divin să modeleze societatea și lumea după cum cred ei de cuviință. Același tip de orbire i-a determinat pe mulți intelectuali din Vest să cadă în admirație față de Uniunea Sovietică condusă de Stalin în perioada interbelică. Ceilalți pentru că speră să exploateze erodarea valorilor fundamentale și clivajele sociale din Occident pentru a-și extinde dominația. Din păcate sunt destui idioți utili (îi exclud pe cei cu misiune) care au fost tentați să vadă în Vladimir Putin & co niște adevărați campioni ai „valorilor conservatoare”. În aceeași ordine de idei, o altă tentație periculoasă este aceea de a echivala criticile justificate la adresa UE sau Americii cu pro-putinismul. Seamănă cu maniera în care în trecut criticile față de derapajele DNA, inclusiv prin susținerea unor agende politice sau de grup, erau imediat și simplist etichetate drept un atac la adresa „luptei împotriva corupției”. Trăim vremuri tot mai complicate și de aceea e important să ne păstrăm bunul simț și să nu ucidem simțul critic (așa cum din păcate am făcut și în pandemie), să ieșim din capcana acestei viziuni maniheiste.