M-am tot gandit cum sa povestesc despre asta.E greu sa vezi 2 sacose si o viata. 3 sacose si doi copii. Si mai ales sa vezi spaima aceea tacuta. Oameni care fug pentru viata lor. Femei care isi sterg lacrimile, sterg nasul copiilor si apoi le spun ca in curand vor ajunge “la mare” “in vacanta” “la matusa”. Puterea acestor mame e ceva fenomenal. Puterea celor care ajuta acolo mi-a dat si mie putere. Si o lectie. Ca avem puterea de a lupta si noi pentru umanitate. Impotriva spaimei. Fiindca e iadul aceasta spaima. Sper sa se termine cat mai repede. Pana atunci traiasca cei care gatesc cartofi prajiti, care fac liste, care aduna gunoaie, care traduc, care pun o patura pe un copil, care cara o geanta, o sacosa, care sprijina o viata. Traiasca viata! Traiasca Maksim care a adus raiul cu un zambet cand l-am intrebat cum il cheama, in ucraineana (de fapt sunt singurele cuvinte pe care le stiu). PS: donati daca puteti. Oricui credeti ca ajuta.

176Radu Puchiu, Sorin Cucerai şi alţi 1744 comentarii6 distribuiriÎmi placeComenteazăDistribuie