România este a 6-a țara ca populație din Uniunea Europeană. // Felină curajoasă cu doctorat în apărare, născută în România.
M-am trezit azi-dimineață și mă gândeam cum ar fi ca țara asta să fie condusă dacă nu de oameni mai competenți, măcar de unii mai curajoși. Să nu te mândrești neapărat cu mai marii țării (prea aspirațional), dar măcar să nu-ți fie rușine. Sau măcar nu așa des (ăsta da standard de țară).
Să nu fim cei mai ambițioși și curajoși din UE/NATO, asta ar fi prea mult, că doar nu suntem Lituania – o super putere mondială de 3 milioane de locuitori, dar așa, pe la un 50% raportat la UE, că pe aici ne învărtim, parcă am putea totuși. Nu iar ultimii… NU IAR…
Și nici măcar în fapte nu mă mai aștept la mare lucru. Dar măcar în declarații și tot m-as bucura să fim mai curajoși. Măcar să fiu mințit frumos. Că realitatea oricum e cum e, dar începe să nu mai fie nici speranță, iar asta este infinit mai grav.
Senzația mea este că generația părințor noștri a luptat și a obținut niște victorii importante (inevitabile sau nu, de discutat). Generația mea a tras și ea. Dar va mai avea generația următoarea energia și dorința să-și rupă capul? Mno, asta-i întrebarea.
Țara asta, la nivel instituțional, îți dă non-stop remindere că tu nu contezi și țara ta nu contează. Și este al naiba de frustrant. Că potențial avem uriaș, săraci nu suntem, țară mare avem, relieful e mixt. Doamne ce noroc am avut la loteria georgrafică.
De fiecare dată (aproape) când interacționezi cu o instituție publică, îți dă REMINDER că nu ești respectat. Păi dacă statul nu te respectă, trebuie să fii al naiba de încăpățânat într-ale principiilor ca să îl respecți și să fii un bun cetățean.
Și apoi se plâng că pleacă tineri/bătrâni/familii/animale/pădurile, mostly toate categoriile. Suntem supărați că și majoritatea imigranților emigrează. Că orgoliul ne-a rămas, pe ăsta nu l-am pierdut.
Poate’s tânăr și nepriceput, dar mai mare diferență între conducători și societate eu nu am simțit ca în ultimii 2 ani. Și societatea este și ea împărțită în toate părțile. O shaorma. Dar când nu ai un plan de țară și o identitate, o ia toată lumea în toate direcțiile. Care-i obiectivul de oraș/județ/țară? Păi cum să avansezi dacă nu știi unde te duci.
Oamenii obișnuiți, jurnaliști, ONG-uri, companii private, pensionari au mai mult curaj decât mega instituții publice. Wtf?! Păi nu eram noi neam de războinici? Noroc c-am rămas curajoși pe internet, unde am văzut ceva declarații. Dar nu mai e mult și îl pierdem și pe ăsta.