tim ce e „jocul de glezne”: te faci că alergi, dar în realitate doar te faci, nu alergi. Stai pe loc.

Cam așa e și cu sistemul RO E-Factura, sistem anunțat cu surle și trâmbițe de Ministerul Finanțelor (MF)/ANAF ca soluție – „minune” de reducere a GAP-ului de TVA, la fel cum e și cu celălalt sistem – AMEF…

Explic, în cele ce urmează, de ce spun asta.

Ce trebuia să fie E-Factura?

E-Factura trebuia să fie o aplicație administrată de ANAF, din care să se emită toate facturile în B2B și B2G, aplicație ce ar fi permis ANAF să facă analize de risc în timp real, astfel încât să poată identifica zonele de risc de frauda și să poată lua operativ măsuri de combatere, inclusiv prin direcționarea operativă a echipelor de control.

Astfel de sisteme sunt de mult operative în țări din UE precum Portugalia, Estonia, Finlanda, Slovacia, Italia, dar și din afara UE  (Ucraina, Moldova, Armenia, Rusia, etc.) și au adus atât o creștere semnificativă a veniturilor din TVA (și reducerea GAP-ului), dar și la reducerea costurilor de administrare pentru administrațiile fiscale și a costurilor de conformare pentru contribuabili.

Sistemul permite implementarea de soluții de AI pentru analiza Big Data colectate prin intermediul E-Factura și, așa cum spuneam și mai sus, luarea de decizii operative și eficiente atât pentru combaterea fraudei de TVA (și nu numai) în B2B sau B2G și pentru scăderea nivelului de neconformare în cazul B2C.

Pot susține că știu ce trebuia să fie E Factura dintr-un motiv simplu: demararea acestui proiect a fost făcută de mine, pe 1 august 2016, atunci când, din poziția de secretar de stat în Ministerul Finanțelor am cerut ministrului de finanțe aprobarea demarării procesului de redactare și modificare a legislației, pentru a permite implementarea acestui proiect, folosind modelul portughez.

Ce este acum RO E-Factura ?