Domeniul Coroanei este mai mult decât o marcă de vin. Este o instituție. Și este o istorie. Acum se declină la singular pentru că, dintre cele 12 Domenii ale Coroanei înființate prin lege în 1884, doar unul mai supraviețuiește în prezent, cel de la Segarcea.

Supraviețuiește este un fel de a spune. Din ce a fost acum peste un secol în această zonă a rămas doar numele. Și respectul pentru trecut. Și un anume mod de a înțelege câmpul și oamenii. Și ambiția de a fi mereu la nivelul de top al epocii, așa cum a fost la înființare.
Nu demult a fost Ziua Regalității. La Domeniul Coroanei de la Segarcea a fost o mică sărbătoare. Chiar în acea zi de 10 mai se împlineau 20 de ani de la cumpărarea acțiunilor fostului IAS de către firma familiei Cornelia și Mihai Anghel. Actul de privatizare era un certificat de re-naștere a acestui areal agricol, aflat cândva în administrarea Casei Regale. Puțină istorie nu strică. Niciodată nu strică.
La inițiativa lui Ion C. Brătianu, parlamentul a adoptat în 1884 o lege prin care mai multe suprafețe agricole, silvice sau viticole aflate în proprietatea au fost trecute în administrarea Casei Regale. Ele s-au numit Domeniile Coroanei.
Până la acea dată, familia Regală avea asigurată o sumă anuală plătită de la bugetul de stat care se numea „lista civilă”. Cea a lui Carol I era una dintre cele mai mici din Europa. Austro-Ungaria era cea mai generoasă cu Franz-Iosif, acordându-i 26 de milioane de corone. Era urmat de sultan, de Regele Prusiei, de țar, de Regele Italiei și de cel al Angliei. Regele Carol I era pe locul al doisprezecelea, cu 1.400.000 coroane, urmat doar de Principele Muntenegrului.

Rațiunea legii inițiate de Brătianu era de a asigura instituției Regale posibilitatea de a realiza venituri suplimentare din administrarea moșiilor încredințate..

Proprietățile Domeniilor Coroanei plăteau impozite doar bugetelor locale (județene și comunale). Veniturile obținute din exploatarea lor comercială (uzufructul) rămâneau la dispoziția Familiei Regale. Domeniile rămâneau în proprietatea statului și nu puteau fi vândute decât prin lege.

Continuare, aici.