O după amiază cu diamante de ploaie, însorită treptat de poezie. Dragii de poeți, cărora adesea le plânge inima în hățișuri doar de ei știute, dăruiesc suficientă iubire cât să înduplece,uneori, soarele să îi privească. Cum am ajuns să fiu vrednică de a face parte dintre ei nu voi ști niciodată. Știu doar că durerea fizică adevărată și cumplită s-a diminuat în mine pentru câteva ceasuri sau, pur și simplu, bucuria rară a revederii cu prietenii și colegii, întru poezie, m-a ajutat să uit.
Festivalul Internațional de Poezie de la București, ediția a X a.
Recunoșință, smerenie și credință în minuni. Vă mulțumesc Elena Loreta Popa și Flaviu George Predescu, gazde minunate ale M.N.L.R. pentru reușita întâlnirii lirice de la Biblioteca Metropolitană ,,Mihail Sadoveanu”!