de Alexandru Grumaz

O întrebare legitimă. Toți observatorii își doresc schimbarea lui Putin de la Kremlin în orice condiții. Cum vedeți asta? După Stalin a venit reformatorul Hrușciov, după Mao, a venit reformatorul Deng, după Brejnev a venit reformatorul Gorbaciov. Cine va veni după Putin? În mod sigur un Putin 2.0.(!?) care să mențină unitatea Federației Ruse.

O întrebare legitimă. Toți observatorii își doresc schimbarea lui Putin de la Kremlin în orice condiții. Cum vedeți asta? După Stalin a venit reformatorul Hrușciov, după Mao, a venit reformatorul Deng, după Brejnev a venit reformatorul Gorbaciov.

Cine va veni după Putin? În mod sigur un Putin 2.0.(!?) care să mențină unitatea Federației Ruse. Între schimbările de lideri au fost perioade de tranziție care au adus schimbări în conceptele de securitate națională și în relațiile internaționale chiar transformări sociale. Puțini își mai aduc aminte anul 1999 când fostul locotenent colonel în vârstă de 47 de ani era numit Prim Ministrul Federație Ruse de Boris Elțîn (9 august 1999).

În anul respectiv, la  20 decembrie 1999,  așa cum scria Nina Khrushcheva în cartea[1] sa, Vladimir Putin s-a adresat unor înalți oficiali ai Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB) la sediul său Lubianska, lângă Piața Roșie din Moscova. Premierul se afla în vizită pentru a marca sărbătoarea serviciilor de securitate ruse. „Sarcina de a infiltra cel mai înalt nivel de guvernare este îndeplinită”, a glumit Putin. Foștii săi colegi au chicotit. Dar gluma era despre Rusia (Putin fusese șeful FSB numit de Elțîn pe 25 iulie 1998). După acest moment pe 31 decembrie Elțîn demisionează iar Putin devine președinte interimar.

De la începutul domniei sale, el a lucrat pentru a întări statul ș pentru a contracara haosul capitalismului post-sovietic. Pentru a atinge acest scop, el a considerat necesar să ridice serviciile de securitate ale țării și să pună foști oficiali de securitate la conducerea organelor guvernamentale critice[2]. Astfel s-a înconjurat de un cerc de siloviki[3], Patrushev fiind unul dintre ei. Acum serviciile l-au trădat odată cu informațiile livrate despre Ucraina.

Deși opt oficiali europeni din sistemul de informații și diplomați intervievați de Financial Times (FT) au declarat că operațiunile secrete ale Rusiei în Europa s-au extins într-un ritm pe care eforturile de contraspionaj s-au străduit să-l egaleze și nu au reușit pe deplin.

Mai multe servicii europene se bazează în continuare pe colectarea de informații de către SUA și Marea Britanie din cauza restricțiilor privind supravegherea internă și a lipsei de resurse financiare și tehnice.

………….[1] In Putin’s Footsteps: Searching for the Soul of an Empire Across Russia’s Eleven Time Zones– 2019 autori Nina Khrushcheva și Jeffrey Tayler . Cartea beneficiază de statutul exclusiv al Ninei de strănepoată a lui Nikita Hrușciov și de ajutorul unui expat care trăiește în SUA și scrie despre Rusia și Uniunea Sovietică din 1993. (n. A.G. o carte de citit)[2] Șeful consiliului de securitate al Rusiei, un „șoim al serviciilor”, Patrushev joacă rolul informal de consilier pentru securitate națională al lui Putin. Un ofițer de informații de carieră, Patrushev îl cunoaște pe Putin din anii 1970, când cei doi bărbați lucrau împreună în KGB-ul din Leningrad. Ulterior l-a succedat lui Putin în funcția de șef al FSB și a prezidat consiliul de securitate din 2008. Interviurile sale l-au dezvăluit ca un teoretician al conspirației care crede că puterile occidentale caută să distrugă Rusia. Statele Unite „ar prefera ca Rusia să nu existe deloc. Ca țară”, a spus el într-un interviu din 2015.[3] În lexiconul politic rus, un siloviki este o persoană care lucrează în poliție, în procuratură, în justiției, poliția politică FSB, fostul KGB, GRU, Serviciul de Informații Externe (SVR), Serviciul Federal de Protecție (FSO) și orice altă organizație de stat care are dreptul de a folosi forța împotriva oamenilor. Acest cuvânt este folosit și pentru un politician care a intrat în politică din aceste organizații. (Wiki)

…..

Numărul expulzărilor de presupuși agenți ruși este în creștere (Polonia a declarat persoane non grata 45 de diplomați ruși iar Bulgaria 20 sau în 2017 Rusia avea un agent care lucra consilier apropiat al ministrului francez al apărării de atunci, acum ministru de externe, Jean-Yves Le Drian, a declarat fostul șef de spionaj al Franței Bernard Bajolet într-un interviu pentru FT).

Lecția Cernobîl

Rusia are aproximativ 400.000 de angajați în cele trei agenții principale de informații. „Direcția principală” a ministerului apărării, GU – cunoscută încă pe scară largă după inițialele sale din epoca sovietică ca GRU – are interese ample în afacerile NATO și tehnologia militară, precum și în operațiuni subversive și de sabotaj. FSB se concentrează pe informațiile interne, dar „al cincilea serviciu” al său colectează informații din străinătatea, inclusiv din Ucraina.

Continuarea, aici.