Am avut o dimineață excelentă alături de Greenpeace Romania moderând un workshop cu peste 80 de participanți pe tema comunităților de energie. E o sete enormă în piață, de la primării, la ONG-uri, consilii județene, simpli cetățeni, de energie descentralizată și decarbonizată. Au nevoie de transfer de know-how și de organizare comunitară, dar materialul este acolo. Iar Fondul privind Tranziția Justă va susține cu peste 200 de milioane de EUR prosumatorii și comunitățile de energie din Hunedoara, Gorj, Dolj, Prahova, Mureș și Galați.

Pe cât de mult vrea să meargă înainte societatea, pe atât de mult vor reprezentanții ei politici să stea pe loc. În Plenul Consiliului Economic și Social de azi a fost avizată din păcate favorabil, în ciuda opoziției unei părți din patronate și a ONG-urilor, o propunere legislativă a unui deputat USR dintr-o regiune carboniferă de a nu retrage din uz niciun MW pe cărbune până când nu este pus în loc un MW pe altă tehnologie care să poată da în rețea fix aceeași cantitate la aceeași oră (!) ca și cărbunele. Tehnic asta înseamnă să nu eliminăm în veci combustibilii fosili. Propunerea denotă o profundă lipsă de înțelegere față de mecanismele economice și tehnice de funcționare a pieței de energie. S-a schimbat integral modul în care producem și consumăm energie. Consumatorii folosesc alte tehnologii, în altă logică decât producția centralizată de energie pe bază de cărbune, astfel încât nu se poate face o echivalență între o cantitate de MW instalați pe cărbune și o altă cantitate de MW instalați pe alte surse, fiind vorba despre curbe de producție dinamice, posibilitatea modulării consumului în timp real, posibilitatea stocării sau microrețelelor. Ambiția energetică a României în 2022 nu poate fi să facem tot ce ne stă în putință, chiar cu prețul sfidării logicii inginerești, ca să nu scoatem centralele pe cărbune, scumpe și poluante, construite în perioada 1965-1985, din mixul energetic.