Aaaa… am fost prea liniștită zilele acestea.

Și am ceva de spus despre scandalul momentului.

„Oafă”

”cuvră”

”pocnitoare”, iată.

Cuvinte și expresii utilizate de Ei.

Da, știu, fetele cuminți nu au loc în viață și nu au oportunități pentru că Celelalte folosesc „scurtături”. Ca și cum scurtăturile astea nu sunt inventate de Ei și presupun doar parcurgerea în genunchi.

Eu mă aștept ca un bărbat să NU folosească NICIODATĂ astfel de cuvinte. Nici măcar în discuțiile lor de „băieți”, o bârfă mică, ca o caracterizare scurtă. Scurtă.

Cred că nimeni și nimic nu instituie dreptul de a folosi aceste cuvinte. Aruncate printre dinți. La birou, în trafic, pe culoare, prin spatele uneia care pare prea botoxată, prea proastă, prea oafă, prea.

Ca o scuză absolută pentru a fi măgari, indiferenți și, în general, pentru cuvenirea de a fi nedrepți.

Pentru că nimeni nu trăiește alegerile fetelor acestea. Care e posibil să fi căutat mereu drumul cel bun. Sau, cel puțin, drumul pavat cu bune intenții. Și rătăcirea e parte din viață și din învățare. Bine, sigur, cu excepția celor perfecți, care nu au nevoie de greșeli din care să învețe, pe care să le sublimeze și să le îngroape.

Cred că Mariei Magdalena, la cina cea de taină, niciunul dintre apostoli nu i-a spus astfel. Și nu i s-a amintit, de fiecare dată, mizeria pe care a purtat-o, sunt convinsă, ca pe un tatuaj invizibil, adânc îngropat sub straturi de piele.

Dar da, știu. Nimeni nu este perfect. Decât Iisus.

Singurul adevăr este că este LUMEA LOR.

Și a judecății lor.

Ei sunt cei care scriu acum, care comentează, care folosesc cu nonșalanță cuvinte pe care NICIODATĂ NU ar trebui să le folosească. Nu ar trebui să le mai folosească dacă a trecut vremea tuleielor și au trecut de pragul de autocontrol. Nu ar trebui să le mai folosească nimeni dintre cei care cresc o fată, sau, mai ales, cei care cresc un băiat. Nu ar trebui să le mai folosească nimeni care se revendică creștin și niciun fiu al unei mame.

Ei sunt cei care judecă acum.

Și tot Ei, sub altă formă a lor, au creat și menținut în organizațiile, echipele și lumea lor, oportunități pentru fetele astea pe care acum le judecă.

This is a man’s world

But it wouldn’t be nothing, nothing, not one little thing, without a woman or a girl

He’s lost in the wilderness

He’s lost in bitterness, he’s lost lost.

Lost. Pierduți, așa cum suntem toți.

Ce folos că suntem deștepți, dacă deșteptăciunea nu ne ajută să ne abținem.

P.S. Scriu pentru cei care știu subiectul. Mai ales pentru bula mea. Nu dau detalii, că nu vreau să promovez, în niciun fel, disputa asta.

Citatul e dintr-un autor care e empatic cu subiectul, William Pollack: e tot lumea Lor, dar Ei sunt neînțeleși. Îhâm.