“Singurul mod uman de a aprecia arta sunt banii. Nimeni nu știe cât face un tablou. Cât face? Nu are preț. Lucrurile au prețul pe care îl dăm. Dacă nu dau doi bani pe el înseamnă că nu are nicio valoare. Dacă costă 100 de lei înseamnă că lucrarea e nulă, dacă costă 100 de miliarde de bani, e genială! Or treaba asta nu are niciun raport. Nu văd nicio legătură între sumă și artă! Eu personal din interiorul problemei, artă, că este și acela al exteriorului, la care nimeni nu se pricepe, dar din interiorul problemei artă, la care foarte puțini se pricep, și din cei care sunt de meserie… Celibidache spunea: „nu s-a născut criticul care să priceapă ce vreau eu să spun!” Cam așa este și în pictură. E o confuzie a valorilor imensă. De aici rezultă valoarea pe care o dăm. Nu știm să apreciem ceea ce este foarte valoros. Dăm valoare unor lucruri, neglijăm alte lucruri. E o confuzie imensă care nu interesează absolut pe nimeni. Lucrurile merg morișcă, așa, cum s-a stabilit să meargă.”

Astăzi, la Avangarda, o întâlnire cu pictorul George Tzipoia.