Despre neaoșenie, curajul de a fi autentic și strictețurile libertății, dincolo de artă și de viață. Un podcast despre dansul ca revoluție permanentă a lui Gigi Căciuleanu.

De când există nu a făcut altceva decât să reziste. Și-a ales ca deviză pentru artă și pentru viață „dansul, ca revoluție permanentă”. A fost educat într-un spirit cultural, poliglot, dar limbajul cel mai de preț pentru el a fost dansul, așa cum l-a descoperit mai târziu, fără a alege între clasici și moderni, pentru că tot ce îl interesează e, de fapt, universalul. Gigi Căciuleanu povestește în studioul podcastului Avangarda, cu Ionuț Vulpescu, despre întâlnirile destinale ale carierei sale, precum cele cu Miriam Răducanu, Maya Plisetkaya, despre anii petrecuți la Bolshoi și despre proiectele de la Opera franceză, despre pedagogia din spatele dansului și sacrificiile făcute chiar cu prețul propriei sănătăți pentru o carieră de succes! Marele artist și coregraf Gigi Căciuleanu îmi mărturisește stupoarea față de lipsa implicării textelor lui Molière în spectacolele de teatru astăzi, neocolind lecțiile mentalului colectiv român din operele lui Alecsandri și seducția față de revoluția intelectuală și artistică a lui Tzara. De altfel, vom vedea și de ce întoarcerea la neaoșenie este, în formula lui Gigi Căciuleanu, „Omul-Dans”, singura cale pentru a ieși din criza autenticității cu care se confruntă societatea contemporană. Care e dansul vieții lui Gigi Căciuleanu și de ce La vie en rose nu a fost întotdeauna și o realitate dincolo de scenă, aflăm în episodul XI al sezonului II al podcast-ului Avangarda!

Continuarea, aici.