Mă supără tare, tare de tot că Schengen pare că nu se va întâmpla acum (cu excepția vreunei minuni de sorginte germană). Și mă amărăște și că toți căutăm vinovați acum, vinovații ăia clari, vinovații ăia cărora să li se spargă în cap eșecul acesta. Pentru că dacă nu intrăm acum, când șansa era cu noi datorită (sau din cauza?) contextului geopolitic, e un semnal nasol că ni s-a cam terminat proverbialul noroc.

Nu cred că există un vinovat clar și o să fiu și eu o extremistă moderată care simte cumva, amestecat. Și încă mă mai străduiesc să am o concluzie coerentă despre toate astea. Poate greșesc, dar:

– E de cacao rău de tot ce face Austria, mai ales că argumentele sunt cât se poate de subțiri

– Dar, ghiciți ce?, și dacă vrem să intrăm în Schengen curând, tot o să avem nevoie de votul lor, deci aruncatul înapoi cu cacao nu ajută deloc. Dar chiar deloc.

– De asemenea, cred că ar trebui să fie o diferență fundamentală între ce zic la supărare cetățenii (dacă au chef de boicot, aia e, e un gest legitim) și ce răspunsuri populiste pot da politicienii (ar fi oribil și deja începe să fie oribil să se facă sugestii de tratamente pentru unele companii prezente în România)

– Și aici ajung la o problemă mare. Da, Austria are niște cazuri răsunătoare de corupție și niște probleme majore la granițe. Dar, nu vă supărați, ai noștri le-au descoperit acum? După cum descoperă acum că unele companii de fapt cam făceau nasoale cu lemnul din țară?

– Da, privatizările noastre au fost cu cântec, dar de ce doamne iartă-mă a tăcut clasa noastră politică despre asta și descoperă că sunt pe-aicea niște companii austriece abia când au nevoie de vinovați? Oare câți dintre decidenți au avut mnah…niște beneficii de pe urma unor astfel de privatizări sau după urma vreunor CA-uri pe unde a rămas statul acționar? Mmm?

– Și dacă tot ajungem la clasa politică…aici eu am o opinie un pic mai nuanțată și chiar decât îmi place mie.

– Cred că în ultimele 2 luni s-au făcut niște eforturi susținute, iar unii chiar au reușit să ne ridice MCV (pe nemerit până la capăt, dar mnah, dacă le-a ieșit pasența și a venit la pachet cu scăpat de veto-ul Olandei…). Doar că nu poți mereu să îngrași porcul în Ajun și că crezi că e gata.

– Felul în care sunt văzuți ai noștri politicieni pe la Bruxelles este fix ce vedem și noi la București. Credeți că dl. Bode e meh în România de te întrebi ce naiba îl recomandă pentru job, iar la Bruxelles se preschimbă? Sau credeți că oamenii sunt orbi?

– Cât poate să ducă și diplomația aia tehnică, a dus. Dar avem nevoie și de politicieni de calibru, neisterici și bine pregătiți. Da, ce vedem acum e și eșecul unor ani de alegeri nepotrivite. Și al unor ani de degradare continuă a clasei politice. Și meritul (ca să nu aud diverse supărări virginale) acelora care au știut să arate că speranțe moare băltind în orgolii și lupte interne amestecate cu imaturitate.

– Faza e următoarea. În Schengen eu zic că merităm să intrăm. Și dacă nu ne-am luat căpăceală pe bune (stat de drept), e ca naiba să ne-o luăm pe ceva ce nu pare decât un pretext.

– Problema e că nici noi nu am fost tocmai această mare lumină în ultimii ani, la nivel de ce se întâmplă prin țărișoară. Din nou, lumea nu e oarbă. Și da, cred că dacă era fără putință de tăgadă că wow, uite ce întorsătură, cum s-a ambiționat România să se curețe și să facă totul bine (și dacă mai știam și să vindem asta), atunci eu cred că scădea riscul să se trezească unul că nu avem bască.

– Pentru că știți ce e aiurea acum? Că nici nu iau celelalte state membre la ciufulit Austria prea tare. Dacă eram un exemplu de succes, ar fi ieșit tare. Și nu, doar Comisia nu contează. Pentru cine urmărește ce se întâmplă la Bruxelles, Comisia VDL nu e tocmai cea mai influentă…

Ce voiam eu să zic e următorul lucru. Că poate lecția ce trebuie învățată e că există o limită a celor ce pot fi făcute cu diverși gigei puși în funcții de conducere. E păcat pentru că nu e ca și cum Austria va fi ultima care va face fițe nedrepte pe câte un subiect, și nici nu va fi acesta ultimul subiect în care ni se vor reproșa lucruri care nu au acoperire.

Dar asta nu trebuie să însemne că dăm foc la poduri și să pârjolim tot în urma noastră. Tot cu unanimitate se vor lua marile decizii ale Europei. Și dacă vrem să fim la masa oamenilor mari, trebuie să ne comportăm ca atare. Ferm, dar civilizat. Ah, și încă se joacă. Chiar dacă vom ajunge la prelungiri. Și merită să nu uităm lecțiile din zilele astea.