Ne trage foarte mult înapoi incapacitatea noastră de a face trecerea de la respectarea legii și a regulilor în general (chestie pe care o susținem și ale cărei beneficii ne sunt clare) la respectarea lor în mod individual. Fiecare consideră că poate fenta puțin regulile de circulație. Că plagiatul său are circumstanțe atenuante. E plin Bucureștiul de ”terase” unde se fumează deși e evident că sunt spații închise și legea interzice; sau de oameni care găsesc căi cvasi-legale să nu-și plătească contribuțiile sociale fiindcă în cazul lor nu e evaziune fiscală, e o situație mai complexă. Ce mare scofală că sari și tu o dată rândul când chiar te grăbești sau dacă te faci că uiți de o autorizație? Doar e singura ta casă, nu mai faci alta. În cazul multor politicieni sau oameni cu vizibilitatea fentele sunt deja endemice. E și dificil să trăiești în țara asta dacă nu închizi ochii din când în când. Se scurge viața pe lângă tine să respecți toate legile și regulile, nu?

Știm însă bine că dacă toți fentăm toată țara e o mare fentă și în final ne fentăm singuri. Mai mult, eforturile noastre se duc către eludarea regulilor stupide nu către corectarea lor ceea ce nu contribuie la o mai bună guvernare sau administrație și nu face decât să adauge straturi noi de stupizenie și inutilitate. Acest cerc vicios nu poate fi rupt decât de la vârf. Nu zice nimeni că trebuie să devenim elvețieni, dar nu ne imaginăm ce viteză ar prinde România dacă am reduce măcar la jumătate numărul de fente pe care le facem. Mai puține fente, mai multă încredere și România se poate dezvoltata în 20 de ani pentru a ajunge aproape de nerecunoscut.