Partidele românești au omorât dezbaterile politice. E epoca brandurilor difuze. E greu să numești sau să indici două tabere politice azi care își împart cu adevărat publicul. Oricum ai așeza lucrurile nu iese sau nu dă la calcul.

Putere vs. opoziție? Numeric e disproporție între cele două. Apoi Opoziția nu are cum să fie unită. Iar la putere PSD se comportă ca în opoziție cu jumătate de normă.

Democrați vs extremiști? Pro-europeni vs. suveraniști? N-am ajuns acolo, deși pentru unii ar fi un cadou electoral așa ceva.

Stânga vs. dreapta? Socialiști vs. liberali? Crizele recente au șters pentru moment aceste delimitări. În numele „stabilității”.

Partide vechi vs. partide noi? Treaba asta a funcționat cât a funcționat în orașele mari și cam atât.

Stabilitate vs schimbare radicală? E totul dezechilibrat în favoarea stabilității și n-ai un jucător credibil pentru „schimbare”:

Bine înțeles, e genul de confuzie în care unii vor pescui eficient. Poți deveni, ca partid sau lider, orice e nevoie, orice cere publicul. Cameleonic. Poți fi și stânga și dreapta. Și la putere și în opoziție. Și experimentat și reformator. Și garanție a schimbării dar și lider al uneri schimbări grandioase. Political triangulation at its best.

Pregătiți-vă pentru multă confuzie și loialități mișcătoare.