#Next#privatizareaeducatiei

Dacă am terminat cu efortul de unire a celor două tabere (preuniversitarul și universitarul), cel puțin în domeniul formării profesorilor, hai să ne mutăm spre tema privatizării.

Pas cu pas.

Astăzi facem pasul referitor la resursele umane.

Învățământul privat a început cu profesorii formați în sistemul public. Multe unități de învățământ private sunt proiectele profesorilor buni și antreprenori din sistemul public.

Nu există vreo prevedere legală care să clarifice cât sunt normele didactice CUMULATE între stat și privat. Nu am nimic cu dreptul la muncă. Eu însămi am avut/am perioade/voi mai avea în care fac față cu greu cheltuielilor curente. Când muncesc mai mult, pentru că trebuie, iau din energia și resursele care altfel ar fi pentru familia mea. Sau, alteori, afectez proiectele în care sunt implicată.

Majoritatea profesorilor buni (pe discipline) din România au fost deja ofertați, au/au avut colaborări cu unități de învățământ private. Cei care au trecut ”testul” și au rămas sunt cei care au flexbilitate și atitudinea potrivită. Bravo lor. Toți merităm o viață bună.

Minus elevii care au cea mai mare nevoie de profesori buni.

Pentru ei s-a terminat „norocul”.

În esență, prin abandonarea politicilor publice dedicate calității educației din sistemul public, spunem nu doar că STATUL FINANȚEAZĂ ÎN MOD EGAL fiecare elev din România, ci și că NU NE INTERESEAZĂ CALITATEA PROFESORILOR care sunt titulari în sistemul public. Nu ne intersează selecția lor, finanțarea pentru FPI, pachetele de sprijin pentru relocare, sprijinul din primii ani. Nu… să trăiască cu un covrig pe zi și să facă naveta în 4 școli. Dacă rezistă, înseamnă că au vocație și sunt numai buni – la vârsta și energia potrivită, să lucreze în privat – că am stabilit deja că le este foame.

Nici măcar nu îmi dau seama dacă serviciul public de educație este iremediabil compromis, prin sistemul sofisticat de drenare de resurse și competențe:

– O restricție pentru profesori (să fie titulari ori la stat, ori la privat) ar produce frustrare;

– O limitare de curriculum – „ești privat, dacă ai alt curriculum” ar produce frustrare;

– Un accept pentru ca sistemul public să încaseze, OFICIAL, bani de la părinți pentru o calitate mai bună la un preț decent, din care să recompenseze inclusiv profesori, ar produce revoltă;

etc

This is Sparta. Really.

Avocații celor mulți?

Și săraci?

Adică ai majorității.

Eu nu îi mai văd.

Voi?