Episodul XVII al sezonului II al podcast-ului Avangarda, cu Ionuț Vulpescu are aromă de cafea: invitatul cunoaște îndeaproape care e cafeaua lui Dumnezeu și care e cafeaua diavolului, deține rețetele vechi, armenești, de prăjire a cafelelor rare, ba chiar a plecat pe urmele cafelei plantate de Napoleon Bonaparte pe Insula Sfânta Elena. Nu de puține ori, străzile vechi ale Bucureștiului au păstrat arome din prăvăliile lui. Gheorghe Florescu povestește, la microfonul Avangardei, de câte ori providența i-a surâs, în ciuda unei vieți în care tatăl său a fost deținut la Canal, și în care ani mai târziu avea să fie închis la rândul lui, în timpul regimului comunist. A scăpat ca prin minune la cutremurul din 1977 și știe că Dumnezeu i-a fost prieten. Dincolo de Confesiunile unui cafegiu, Gheorghe Florescu îmi mărturisește cum pungile de hârtie pentru cafeaua de 5 kg deveneau ciorne pentru Nichita Stănescu, ce a cumpărat Marin Preda în ultima zi a vieții din magazinul din strada Hristo Botev, care erau slăbiciunile, în materie de cafea sau de whisky, ale unor mari actori, precum Radu Beligan, Toma Caragiu sau Amza Pellea. Un podcast cu și despre cafegii, din timpurile Poeților dispăruți și ale Bucureștiului cultural de altă dată.

Continuarea, aici.