A inceput postul Pastelui si despre el vorbim deseori in media si aiurea doar ca un o schimbare a obiceiurilor alimentare – mancam „de post” sau mai modern vegan.

Postul ortodox e in primul rand o vreme de pocăință si de rugăciune, o luptă pentru #libertatea noastră de orice adicție, de patimi, de vicii, care ne subjugă și ne transformă în instrumente ale acestora. Postul înseamnă ruperea de aceste dependențe. Iar una din dependentele noiI lumi e dependenţa excesivă de tehnologie.

Despre tehnologie ne vorbeste si parintele Ignatie, episcopul Husilor:

„Al treilea tip de post este cel mediatic (de la tehnologie). Într-o primă fază, să încercăm, la modul cât se poate de radical, ca, în prima săptămână din Postul Mare, să folosim telefonul doar pentru a comunica, nefolosind niciuna dintre reţelele de socializare.

Acest test, pe care ar fi minunat dacă ni l-am asuma, va descoperi gradul nostru de dependenţă faţă de tot ceea ce ţine de mediile digitale. Vom deveni neliniștiţi, exact ca în ipostaza celui care este dependent de alcool și intră în sevraj. Dacă ajunge la un strop de băutură, totul se rezolvă – iese cu brio din acel sindrom de sevraj care se instalează la nivelul corpului său.

Şi noi trăim acest sindrom de sevraj, manifestat altfel – prin neliniște, prin preocuparea de a deschide telefonul, de a ne uita pe notificările care ne vin și de a intra în acea lume virtuală.

Dacă vom reuși, în prima săptămână a Postului Mare, să postim de la tehnologie, pe lângă faptul că ne vom descoperi propriile limite, ne vom vedea măsura duhovnicească și vom vedea că nu suntem oameni liberi, vom descoperi și bucuria unei liniști extraordinare, a unei păci lăuntrice pe care o vom primi.

Tehnologia, în sine, nu este un blestem, ci este o mare binecuvântare, ca orice lucru pe care Dumnezeu l-a lăsat în lumea aceasta. Ea devine un blestem, în momentul în care o folosim în mod excesiv.

Cu toţii ne informăm de pe telefoane – aceste mici device-uri. Prea puţini mai folosim calculatoarele sau laptopurile – acestea se folosesc în instituţii. În momentul în care intrăm pe o pagină de internet și începem să navigăm, dăm dintr-o pagină în alta, nu avem răbdare să citim ceva. Dacă găsim ceva specific, care atinge puţin sufletul nostru, vom zăbovi mai mult, dar vom avea tendinţa de a scrolla – de a da tot timpul sus-jos – să vedem ce mai apare pe paginile pe care navigăm.

Vrând-nevrând, acest tip de comportament digital se va transpune și în viaţa noastră de zi cu zi, în relaţiile cu semenii noștri. Nu vom face altceva, decât să „navigăm” în relaţiile cu semenii, superficial și grăbit, exact în felul în care deschidem telefonul. Nu avem răbdare să rămânem pe o pagină, ci vrem să aflăm cât mai multe, dar fără să se sedimenteze vreo anumită informaţie din ceea ce citim, doar intră în capul nostru și avem impresia că am acumulat extraordinar de multe.

Cei care sunt specializaţi, numesc această acumulare, această abundenţă de informaţii, ca un fel de ceaţă („data smog”) imensă, care vine în mintea noastră, și ne trezim că nu știm mai multe, nici nu suntem mai informaţi.

Transpunem acest tip de comportament în viaţa noastră. Nu mai avem răbdare să ascultăm povestea celui de lângă noi, care vrea să ne împărtășească ceva. Tot timpul ne grăbim și „scrollăm” tot timpul, chiar dacă nu avem telefonul lângă noi. Prin atitudinea noastră, „scrollăm”, dăm în sus și în jos, fără să ne fie mintea acolo, la omul din faţa noastră, care are nevoie de o prezenţă, iar nu de cineva care să fie cu mintea în altă parte.

Ar fi extraordinar dacă am reuși să îngemănăm toate cele trei tipuri de post – alimentar, spiritual– renunţarea la dependenţa de patimi, și mediatic (de tehnologie).

Dacă reușim, pe parcursul postului, să folosim cât mai puţin tehnologia, ar fi excepţional.

Vă spun aceste lucruri ca unul care nu teoretizez, ci folosesc tehnologia și sunt dependent de ea. Mi-am dat seama de acest lucru, în perioadele în care îmi propun să nu folosesc reţelele de socializare, și sunt destul de strict. Nu vă puteţi închipui cum se așază ceva, în vârful degetelor mele, și mă îndeamnă să tot deschid telefonul, chiar dacă eu îmi iau măsurile de precauţie – opresc toate notificările.

Degetele noastre sunt ca teleghidate – să dăm un touch și să deschidem cele cu care ne-am obișnuit. Nu este imposibil. Trebuie puţină fermitate, puţină ambiţie bună, duhovnicească, o încăpăţânare în cele bune, și vom reuși, vom simţi efectele care vin în viaţa noastră.”

Preasfinţia sa a prezentat un text al Sfântului Isaac Sirul, care sintetizează roadele postului:

„Că temelia tuturor bunătăţilor și eliberarea sufletului din robia vrăjmașului, și calea ce duce spre lumină și spre viaţă sunt alcătuite din aceste două lucruri: să te aduni pe tine într-un loc și să postești pururea, adică să te supui pe tine cu înţelepciune și cuminţenie înfrânării pântecelui, într-o ședere nemișcată și într-o meditaţie și cugetarea neîncetată la Dumnezeu.

De aici urmează supunerea simţurilor. Din ea, trezvia minţii. Prin aceasta se îmblânzesc fiarele sălbatice ce se mișcă în trup. Aceasta aduce blândeţea gândurilor. Din aceasta se nasc mișcările luminoase ale cugetării. De aici vine străduinţa spre faptele iubirii. Aceasta pricinuiește înţelegerile înalte și profunde.

Din acestea se pornesc lacrimile nemăsurate, cele ce se arată în tot locul, și aducerea-aminte de moarte. Acestea aduc neprihănirea curată, ce se înfrânează cu desăvârșire de la orice nălucire care ispitește cugetarea. Din aceasta vine vederea pătrunzătoare și ascuţită chiar și a celor de departe. De aici, înţelesurile tainelor mai adânci, pe care le descoperă mintea în cuprinsul cuvintelor dumnezeiești și mișcările mai dinăuntru ce se ivesc în suflet, și darul de a deosebi puterile duhovnicești de puterile sfinte și vederile adevărate de nălucirile deșarte”.

Post cu folos