Tot mai multe companii îmi spun că au probleme din cauza reglementatorilor sau a autorităților de control. Cele mai multe autorități de reglementare nu acționează independent și nu fac față presiunilor politice. Asigurările și energia sunt două exemple recente pe care le am în minte acum, dar nu sunt deloc singurele. În loc să-și vadă de mandatul tehnic pe care îl au de a superviza piața, reglementatorii iau adesea decizii de natură politică. Ca să nu mai spun că de multe ori politicienii sunt călare peste aceste organisme sau că le schimbă legile de organizare după cum bat vânturile. E greșit și asta distruge în timp respectivele piețe.

Autoritățile de control sunt de prea multe ori în război cu companiile. Obiectivul e să-i ardem și să dăm amenzi că au burghejii ăștia de unde să plătească. Companiile devin ușor, ușor niște inamici care trebuie învinși spre satisfacția unei părți a votanților pe care politicienii i-au infectat cu populism. Companiile mari sunt rele pentru că sunt mari și ne vând produse proaste și scumpe. Companiile mici sunt conduse doar de evazioniști. Companiile străine “se știe” că ne fură și ne otrăvesc, antreprenorii români “se știe” că sunt șpăgari. Dintr-o dată nimeni nu mai e bun de nimic.

O să ajungem să sovietizăm economia românească. Politicienii și o parte a administrației și-au creat, în vremuri mai bune, falsa impresie că economia și companiile sunt un sac de box în care poți să dai oricât și oricum și nu se întâmplă nimic. Mă tem că următoarea criză care dospește chiar acum în măruntaiele economiei globale va spulbera această iluzie și atunci va fi prea târziu.

Sigur că există comportamente care trebuie sancționate și îndreptate. Nu suntem copii. Avem nevoie însă de un parteneriat și de o poliție deșteaptă a piețelor, nu de buldozere și tancuri pentru că vrem să ne întărim companiile, nu să umplem țara de cratere: aici a fost cândva compania X, dar le-am arătat noi!