O victorie „cu gust de înfrângere”, a titrat marți aproape în unanimitate presa franceză după ce Adunarea Naţională din Franţa a respins luni seară cele două moţiuni de cenzură depuse împotriva guvernului francez pentru proiectul său de reformă a pensiilor, care a generat proteste masive în toată ţara.

Votul la moţiunea de cenzură a fost mai strâns decât se anticipa: 278 de parlamentari au sprijinit-o, cu doar nouă mai puţini decât era necesar pentru a fi adoptată. Oponenţii reformei pensiilor spun că scorul arată că decizia lui Macron de a ocoli votul parlamentar prin asumarea răspunderii guvernului i-a subminat deja agenda reformistă şi i-a slăbit conducerea.

Potrivit unei analize The Economist, rezultatul de luni seară reflectă un nivel de nemulțumire politică care este puțin probabil să se disipeze, chiar dacă criza politică în care intrase președintele Emmanuel Macron s-ar putea să se fi încheiat.

Odată cu votul din Adunarea Națională de la Paris, vârsta de pensionare în Franța a fost crescută de la 62 la 64 de ani, iar premiera Elisabeth Borne și echipa ei pot întoarce pagina.

Macron a anticipat corect săptămâna trecută că nu va primi voturile necesare pentru a trece reforma pensiilor prin camera inferioară a Parlamentului, așa că a folosit o dispoziție constituțională cunoscută drept [articolul 49.3] pentru a împinge proiectul mai departe spre adoptare fără vot, dar cu asumarea răspunderii guvernului și implicit cu riscul că acesta poate să cadă la pachet cu reforma.

Decizia președintelui francez de a recurge la articolul 49.3 a înfuriat populația, iar opoziția politică a numit mișcarea drept „un abuz de putere” și o „negare a democrației”. Mai mult, presa franceză a criticat în unanimitate la finalul săptămânii trecute adoptarea reformei pensiilor prin angajarea răspunderii guvernului.

Cu toate acestea, rezultatul de luni seară a arătat că Macron a câștigat pariul. Din punct de vedere politic, însă, mișcarea președintelui Franței a provocat dezamăgire și revoltă în rândul societății franceze, pentru că reforma pensiilor în sine este o măsură nepopulară.

Pe parcursul a șase săptămâni de dezbateri parlamentare, proteste și greve (și știm ce înseamnă grevele în Franța), două treimi dintre francezi și-au menținut aversiunea față de creșterea vârstei de pensionare, potrivit sondajelor de opinie date publicității. Niciun argument introdus de guvernul francez, de la amenințarea cu deficite de finanțare viitoare și până la nevoia de a menține sistemul solid în fața presiunii demografice, nu a diminuat această ostilitate.

Deși profund nepopulară, reforma pensiilor propusă de Macron este potrivită pentru Franța, mai scrie The Economist, care subliniază și că statul francez cheltuie 14% din PIB pe pensiile publice, aproape dublu față de media țărilor din OECD.

În 2004, în Franța erau 13 milioane de pensionari. Datorită speranței de viață mai lungi și a pensionarilor din categoria Baby Boomers (persoanele născute între anii 1946 și 1970), până în 2020 această cifră a crescut la 17 milioane.

Reales în aprilie 2022, Emmanuel Macron ar fi putut lăsa această problemă a pensiilor în seama succesorului său. În schimb, liderul de la Elysee a decis că merită să-și sacrifice capitalul politic pentru a o rezolva o problemă care se întinde pe mai multe generații.

În plus, utilizarea de către Macron a articolului 49.3 din Constituție nu este deloc unic. Conceput pentru a întări puterea guvernului, articolul a fost înscris în Constituția celei de-a cincea Republici de către Charles de Gaulle ca răspuns la instabilitatea generată de Constituția care a stat la baza celei de-a patra Republici (care a durat din iunie 1944 până în octombrie 1958).

De Gaulle însuși a folosit articolul 49.3 în 1960 pentru a lansa programul de descurajare nucleară al Franței. De atunci, articolul a fost folosit de 100 de ori, de guvernele din stânga și din dreapta, inclusiv al guvernul condus de Elisabeth Borne.

Propunerea lui Macron de a crește vârsta de pensionare a făcut parte din manifestul său electoral pentru al doilea mandat, iar el și guvernul său au încercat să creeze un consens larg în plan politic și social.

Elisabeth Borne a petrecut luni de zile consultându-se cu sindicatele și liderii opoziției și reformulând legislația, la care a adăugat noi concesii, în special ale republicanilor de centru-dreapta. Mai mult, Parlamentul francez a dedicat 175 de ore dezbaterii pe tema reformei pensiilor, parțial pentru a trata aproximativ 13.000 de amendamente depuse de NUPES, alianța de stânga condusă de Jean-Luc Mélenchon, în încercarea de a susține orice dezbatere.

Chestiunea crucială din următoarele zile va fi dacă Macron va păstra executivul în forma actuală, chiar dacă potenţiala paralizie din Parlament va complica guvernarea.