de Alexandru Grumaz

Strategii apărării au susținut de mult că prioritizarea riguroasă – dacă nu nemiloasă – este cheia succesului. Frederic cel Mare a captat cel mai bine acest sentiment atunci când a spus: „Mințile mici încearcă să apere totul deodată, dar oamenii inteligenți privesc spre punctul principal; ei parează cele mai rele lovituri și nu sunt răniți dacă prin aceasta evită una mai mare. Dacă încerci să aperi totul, nu aperi nimic.”

Acțiunile Departamentului Apărării al SUA de a sprijini Ucraina astăzi stimulează dezvoltarea capacităților și schimbarea organizațională necesare pentru a descuraja un război China-Taiwan de mâine. Șeful Pentagonului, Lloyd Austin, în fața  parlamentarilor Comitetului pentru Servicii Armate din Senat la Capitol Hill a vorbi despre bugetul de 842 de miliarde USD al Pentagonului pentru anul 2024 și l-a numit „un buget bazat pe strategie, întocmit cu China în mod clar în minte”. Strategia națională de apărare a Americii din 2022 identifică China drept cel mai important concurent strategic al națiunii și „provocare de ritm” pentru dezvoltarea conceptului și a capacităților în ceea ce președintele Biden numește „deceniul decisiv”.

Citând îndrumările președintelui din strategie observăm faptul că China este singurul stat cu ambiția de a remodela ordinea internațională și care are puterea de a face acest lucru nu numai s-o declare. În schimb, Rusia este identificată ca o prioritate secundară de securitate și o „amenințare acută” în mare parte, deoarece invazia sa în Ucraina subminează stabilitatea regională în Europa și prezintă un risc real de escaladare nucleară. Războiul din Ucraina face din această amenințare acută o cerere semnificativă de resurse pentru Aliați.

De la invazia expansivă a Rusiei din februarie 2022, guvernul SUA s-a angajat să ofere Ucrainei 42,6 miliarde de dolari în asistență în materie de securitate (echipament, instruire și întreținere) și este probabil ca mult mai mult ajutor financiar să fie pe drum. La aceste fonduri se adaugă costurile pentru operațiunile și întreținerea a peste 20.000 de trupe americane suplimentare în Europa pentru a sprijini efortul de război și a descuraja atacurile rusești împotriva teritoriului NATO.

Lecțiile războaielor din sec XXI

Războaiele creează spațiu pentru idei noi și experimente. De la reapariția competiției marilor puteri în 2014 (când Rusia a pus mâna pe Crimeea, iar China a militarizat Marea Chinei de Sud), Departamentul Apărării a cheltuit energie intelectuală considerabilă pentru a folosi proiectele din sectorul comercial și pentru a recurge la tehnologii avansate care pot îmbunătăți capacitățile militare. Opt ani mai târziu, cererea de buget a Departamentului Apărării pentru anul fiscal 2023 a subliniat investițiile pentru cercetare și dezvoltare în capacități inovatoare mai mult decât investițiile în sisteme de arme noi care erau gata pentru producția la scară largă.

Solicitarea bugetară recent lansată pentru anul fiscal 2024 își mută în mod important atenția către achiziții, dar încă sunt prea puține prototipuri care traversează „valea morții”/testările în teren. Traiectoria este solidă, dar ritmul este prea lent atât în America cât mai ales în Europa. Fiecare armată din lume se uită la războiul din Ucraina și trage propriile concluzii. Ne aflăm în fața unui război în care o parte folosește tehnologia de secol XX (Rusia) iar cealaltă parte (Ucraina) tehnologie de sec XXI (drone – Switchblade- muniții hoinare-sau Phoenix Ghost acele drone care pot urmări o țintă timp de până la șase ore și pot funcționa noaptea folosind senzori cu infraroșu; softuri de tip Palantir care creează baze de date culegând informații de la toți senzorii de tip terestru și cei de tip spațiali (sateliți) dar și de la resursele umane și de la media, sistemele care utilizează Inteligența Artificială, sisteme de sateliți și modeme Starlink etc).

Continuare, aici.