Conferința pentru Viitorul Europei – amplă dezbatere la care, în 2022, au participat cetățeni din toate statele europene – a pus în evidență necesitatea revizuirii tratatelor europene. Dreptul de inițiativă legislativă pentru Parlamentul European, renunțarea la veto în Consiliul UE, dar și lărgirea competențelor la nivelul UE sunt propuneri ale cetățenilor europeni.

Despre toate acestea, într-un interviu în exclusivitate acordat ziarului ”Viața liberă” de europarlamentarul (S&D) Victor Negrescu, membru al Comisiei pentru Afaceri Constituționale din Parlamentul European.

– Modificarea tratatelor, deși solicitată de cetățenii europeni, rămâne o temă delicată la nivelul UE. Care mai sunt tendințele în privința acestui subiect?

– În primul rând, Parlamentul European a cerut convocarea unei Convenții pentru a discuta pe tema tratatelor europene, cu obiective clare, pentru a avea un sistem decizional mult mai clar pe aspectele europene. Sunt însă state care încă se opun unei astfel de discuții, apreciind că nu ar fi ”momentul oportun”.

În ciuda acestui aspect, Parlamentul European a încercat să vină cu alte măsuri, în sensul reglementării dreptului de veto. În Comisia de Afaceri Constituționale s-a venit cu o inițiativă în acest sens, chiar urmează să mă ocup de acest raport, prin care vom arăta că un veto care nu este justificat corespunzător, bazat pe legislația europeană, nu poate fi aplicat. Practic, ar însemna invalidarea voturilor fără argumente juridice valabile, de genul celui aplicat de Austria în cazul României privind aderarea la Spațiul Schengen.

În continuare, Parlamentul European consideră că trebuie să avem o astfel de discuție, pentru că așteptările cetățenilor sunt foarte mari, însă nu mă aștept, totuși, ca până la alegerile europarlamentare de anul viitor să vedem evoluții substanțiale pe această componentă a revizuirii tratatelor, alta decât schimbarea regulamentului privind aplicarea vetourilor.

– Pentru România cum ar fi mai avantajos – cu sau fără vot majoritar în Consiliu? Au fost și aici temeri privind formarea unei super-majorități care să dicteze în UE…

– Cred că trebuie să existe în continuare unanimitate pe anumite aspecte specifice, în mod special pe subiectele ce țin de poziționarea Europei vizavi de diferite situații de politică externă. Avem nevoie de o astfel de unanimitate, tocmai pentru a arăta unitatea blocului european. În același timp, trebuie să avem o flexibilizare a acestui tip de vot, pe teme precum aderarea la Schengen, aplicarea sancțiunilor etc., unde este nevoie să trecem de la unanimitate la un sistem majoritar.

Acum mai trebuie să explicăm că nu vorbim automat de o majoritate, ca voturi, de 50 la sută plus unu state membre. Putem să vorbim de majorități specifice – de două treimi, de exemplu sau alte tipuri de majorități, în baza unor formule deja agreate în Tratele Europene. Și mai degrabă aș merge spre aceste tipuri de majorități, care sunt deja specifice pentru anumite decizii și care ar permite Europei să se miște mai repede pe anumite componente.

În ceea ce privește România, situația este nuanțată. Au fost situații în care aplicarea principiului unanimității ne-a ajutat. De exemplu, în trecut, au existat momente în care anumite state membre au vrut să ne apropiem mai mult de Federația Rusă, dar sistemul bazat pe unanimitate ne-a permis să blocăm o astfel de tendință, care, iată, astăzi, s-ar fi dovedit contrară intereselor Uniunii Europene. Au fost și situații, precum aderarea la Schengen, în care principiul unanimității ne-a dezavantajat.

Prin urmare, cred că trebuie să avem flexibilizări, dar nu o schimbare totală a acestui sistem de vot, care în prezent are și avantaje, și dezavantaje.

– Ați spus că sunt state care consideră că ”nu e momentul” modificării tratatelor. România este printre aceste state?

– România, în momentul de față, are o poziționare reticentă vizavi de această discuție, deși este evident din Conferința pentru Viitorul Europei că românii au fost printre cei mai activi solicitanți ai unei discuții despre competențele Europei.

În general, statele care se opun revizuirii sunt Ungaria, Polonia, țările nordice, dar argumentele lor sunt diferite. Ungaria și Polonia nu-și doresc mai multe competențe europene, pe când țările nordice sunt refractare în a vedea Europa mai prezentă în aspectele ce țin, de exemplu, de componenta socială. Mai există și argumentul că în contextul războiului nu ar trebui să discutăm despre revizuirea tratatelor. Pe de altă parte, știm din experiențele anterioare că, în contextul crizelor, Europa a fost capabilă să inoveze, să se modernizeze și să găsească cele mai bune soluții pentru proiectul comunitar.

– Ce șanse sunt ca Parlamentul European să primească drept de inițiativă legislativă?

– Inițiativa legislativă ar putea fi permisă inclusiv în limitele Tratatului de la Lisabona, dacă am veni cu o serie de noi reglementări în acest sens. Comisia Europeană este cea care poate iniția un astfel de demers. Numai că, în momentul de față, și Comisia caută mai degrabă să pună frână unor astfel de demersuri… În același timp, noi credem în continuare că Parlamentul European a fost ales să-i reprezinte pe cetățeni și ar trebui să avem aceste competențe. În prezent, este foarte complicat să mergi să discuți cu românii pe stradă, să le explici că vrei să faci ceva pentru ei, dar că de fapt e foarte greu să faci acel lucru, pentru că Parlamentul European nu poate să inițieze astfel de măsuri legislative.

Continuarea, aici.