Sunt vremuri grele, prieteni, iar speranța de [mai bine] își mai face simțită prezența cu greu în viețile multora dintre noi. Nebunii îi conduc din ce în ce mai mult pe orbi, iar impostorii și melanoamele sociale au ajuns „modele de urmat” pentru tânăra generație în spațiul online.

Religia a devenit mai mult un business decât un mijloc de control al maselor prin învățăminte spirituale și filosofice, iar aceia care vor să se implice și să îndrepte lucruri sau să construiască [BINE] în comunitățile din care fac parte se izbesc adesea de un zid al nepăsării și al cinismului (în multe situații) politic.

Însă azi mi-am adus aminte de ceea ce-i spunea un capelan (preot al unei capele catolice) nobilului cruciat Balian de Ibelin în filmul „Regatul Cerului” regizat de Ridley Scott: „Eu nu cred în religie. [Religie] este cuvântul pe care mulţi fanatici nebuni îl dau voinţei Domnului. Am văzut destulă religiozitate în ochii asasinilor. Sfinte sunt faptele corecte, curajul de a-i apăra pe cei neajutoraţi şi bunătatea. Ceea ce hotărăşti să faci în fiecare zi este ceea ce face din tine un om bun… sau nu”.

Prin urmare, într-un context în care [optimismul] e mai mult perceput ca o glumă, având în vedere necazurile tot mai multe și mai diverse din societate, mi-am amintit și afirmația scriitoarei americane Rebecca Solnit, care spune că ideea de optimism nu se referă neapărat la faptul că orice ar face cineva, lucrurile vor merge spre bine. Ci, adaugă Rebecca Solnit, optimismul ne oferă șansa să înțelegem că avem posibilitatea, dacă ne implicăm și nu mai stăm ascunși în spatele „ferestrelor”, să alegem cea mai bună variantă pentru noi și pentru comunitatea din care facem parte.

Practic, optimismul este o oportunitate, nu o certitudine, iar eu vă îndemn ca în acest Paște să profitați de această oportunitate și să reînviați optimismul din voi așa cum mi-a reînviat mie părul creț datorită celei care îmi dă curaj să fiu optimist în fiecare zi: Andreea Păsărelu.