Romania , de la mica URSS la mica Rusie?

Spre mijlocul lui 1991, prin combinarea nefericita a unor evolutii negative , fara a fi clar daca a existat si un plan, tara noastra devenise un fel de mica URSS. Spre debusolarea guvernarii romanesti de atunci , ne-au salvat de aceasta catastrofa evenimentele neasteptate de la Moscova, din a doua parte a lui 1991, care au dus la destramarea “maretei” Uniuni Sovietice.

Cum de s-a putut intra pe un astfel de drum? Printr-o combinatie nefericita de factori , dintre care cel mai important a fost cel legat de dorinta noii elite conducatoare, “emanatie “ a loviturii de stat de dupa 22 decembrie 1989, de a pastra cu orice pret puterea. Pentru a-si atinge acest scop, calea cea mai sigura era cea sovietica, mai ales ca Romania era inca membra a Tratatului de la Varsovia. De aceea s-a si sunat in decembrie 1989 la ambasada sovietica din Bucuresti, pentru “a spune cine suntem si ce vrem”.Noua putere cere recunoasterea sa de catre Moscova. Ceea ce ne arata si ca nu URSS orchestrase caderea lui Ceausescu.

In 13-15 iunie 1990 mai facem un pas pe acest drum al pierzaniei , prin lovitura de forta impotriva opiniei publice pro-democratie si a partidelor istorice.Manipuland din greu opinia publica( “nu mintiti poporul cu televizorul”) si in baza rezultatului notabil de la alegerile din mai 1990, noua putere cripto-comunista , in cel mai pur stil bolsevic, incearca eliminarea opozitiei democratice. Interventia ferma a Occidentului a salvat, la vremea aceea, cele trei partide istorice, reduse oricum la postura de abtibild pe parbrizul FSN-ului.

In fine, lovitura de moarte pentru orice aspiratii euro-atlantice am fi putut avea a venit de la mirsavul nou tratat cu URSS, din aprilie 1991. Semnat la Moscova, actul avea ca obiective principale satelizarea Romaniei pe orbita sovietica si controlul optiunilor sale strategice.El prevedea ca România și URSS să se considere „în orice situație, ca state prietene”, orice alta optiune strategica a Bucurestiului urmand sa fie aprobata, in prealabil, de Moscova.

In toata perioada scursa intre 1990 si 1991 putem presupune ca nici URSS nu a stat pe margine, pentru a asista cum inca o tara paraseste orbita moscovita. Mai ales o tara precum Romania, ce avea o tripla valenta geopolitica, balcanica, central-europeana si rasariteana. Un Bucuresti obedient ar fi fost extrem de util ca instrument pentru deja importantele evolutii din fosta Iugoslavie, Ungaria si mai ales ales Chisinau, unde deja sentimentele legate de podurile de flori erau puternice. In contextul asta sa ne miram ca a aparut un Tg Mures? Extrem de util ca sa mai taiem din entuziasmul Occidentului pentru Romania, ca urmare a revolutiei televizate.Chiar daca nu foarte vizibila lunga mana rusa mangaia deja capul noului pupil.

Spre norocul nostru ca tara, evolutia asta nefericita a fost brusc data peste cap de disparitia URSS si inlocuirea lui Gorbaciov cu Eltin. Din lipsa de obiect tratatul nu a mai fost ratificat, Bucurestiul incercand repede sa-l faca uitat. Chimia personala dintre Iliescu si Eltin a fost proasta, Boris neagreand deloc noua guvernare de la Bucuresti.Tentative de apropiere de Moscova au existat si dupa 1992, mai ales prin intermediul lui Primakov, dar ele au fost dejucate de opozitia democratica de atunci, atat PNTCD cat si PNL fiind foarte vocali in atitudinea lor anti-rusa. Si chiar daca mai tarziu se semneaza un nou tratat cu Rusia, nu se mai punea problema vasalizarii Romaniei fata de Moscova.

Acest pericol este indepartat pentru o perioada prin venirea CDR la guvernare si adoptarea mai multor decizii remarcabile, ce au deschis usa spre Occident, spre NATO si UE: parteneriatul strategic cu SUA si relansarea relatiilor bilaterale cu statele europene importante, evitarea capcanei iugoslave prin invitarea UDMR la guvernare , intensificarea reformelor si incurajarea atitudini ecumenice a BOR, care a si dus la remarcabila vizita in Romania a Papei Ioan Paul al doilea.Mai mult, desi au existat diverse tentative de diluare sau chiar stopare a acestor politici, vezi mineriada din 1999, diferitele guvernari CDR, cu incapatanare dar si mari costuri politice, au perseverat . Impactul acestor masuri a fost atat de benefic ca inclusiv presedintele Ion Iliescu, in al treilea mandat al sau, dupa 2000, s-a simtit obligat sa le confirme, continuindu-le. Asa am intrat in NATO cu o Romanie condusa de el.

Mi-ar fi placut sa spun ca pericolul resatelizarii Romaniei fata de Moscova este unul trecut . Din pacate scenariul asta nu poate fi exclus. Mai ales acum, cand vedem cum tot mai multi idioti utili alimenteaza, pe baze false, o tot mai consistenta retorica anti-occidentala .Din frustari personale sau pur si simplu din prostie, acestia incearca indepartarea Romaniei de calea europeana. Astfel, in viitor, o combinatie nefericita de situatii, interne si externe , ne poate aduce din nou intr-un moment nefast, al vasalitatii , de data asta fata de Rusia.In loc de o mica URSS Romania ar deveni o mica Rusie. Cu tot ce inseamna asta azi. Inclusiv un posibil razboi cu vecinii. Ca sa ne asiguram legitimitatea de conducator autoritar si sa facem pe plac stapanului.

Si cum noi nu suntem nemti, care au ambitia modelarii viitorului, ca sa le fie favorabil, nu m-as mira, in atitudinea noastra mioritica, asa ceva chiar sa ne loveasca din viitor. Ca asa a vrut Dumnezeu, nu?

P.S Atasez un document foarte interesant, de la Europa Libera, ca sa vedeti cum era vazut la Chisinau momentul aprilie 1991.