Ratele dobânzii este important să rămână unde sunt pentru mai mult timp, ca aproape peste tot în lume, pentru a nu risca o reaprindere a inflaţiei, susţine Cristian Popa, membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR), într-o postare pe Linkedin.

„Într-un context macroeconomic încă incert, Banca Naţională a României a hotărât să menţină în octombrie rata dobânzii de politică monetară la nivelul de 7% pe an. Similar altor ţări din regiune, economia României încetineşte. În plus, ne confruntăm cu noi incertitudini şi riscuri generate de măsurile fiscal-bugetare care vor fi aplicate la începutul anului viitor. Într-un mediu marcat de o amplă incertitudine, cred că este esenţial să nu ne grăbim, este important ca ratele dobânzii să rămână unde sunt pentru mai mult timp (higher for longer), ca aproape peste tot în lume, pentru a nu risca o reaprindere a inflaţiei. Trebuie să fim convinşi că inflaţia se apropie de ţintă înainte de a opera reduceri de dobânzi. Altfel, relaxarea prematură a politicii monetare ar putea fi periculoasă, după cum voi arăta într-o postare viitoare: cele mai multe episoade inflaţioniste din lume au recidivat deoarece au existat reduceri premature ale dobânzilor”, scrie Cristian Popa.

El menţionează că rata anuală a inflaţiei a scăzut la 8,8% în luna septembrie, în linie cu prognoza BNR pentru sfârşitul celui de-al treilea trimestru din 2023. Avansul preţurilor de consum în termeni lunari a fost de 0,8%, un nivel destul de ridicat, iar principala preocupare o reprezintă categoria serviciilor, ce accelerează cu 12% faţă de luna septembrie a anului precedent.

Deşi în descreştere, inflaţia mărfurilor alimentare (+10,4%) se află în continuare peste rata inflaţiei IPC, în timp ce dinamica preţurilor s-a temperat cel mai puternic în categoria mărfurilor nealimentare (+6,7%).

De asemenea, Cristian Popa precizează că inflaţia de bază a decelerat de asemenea, dar este încă la un nivel înalt: 11,4% în ultimele 12 luni. Însă, principalul element cu care poţi judeca inflaţia de bază (şi serviciile) este piaţa muncii, iar piaţa muncii rămâne relativ tensionată: costurile salariale ce cresc cu 15% în medie, pot fi absorbite pentru o perioadă de angajatori, însă nu pentru totdeauna, făcând dificilă ultima parte a luptei cu inflaţia.