Asta e replica pe care am primit-o de la un jurnalist cunoscut și pe care îl apreciez într-o discuție despre digitalizarea administrației. Mi-am dat seama că se dorea un reproș dar eu chiar mă bucuram. Și mi-am dat seama de perspectiva diferită pe care o avem.

Și cred că trebuie explicat – s-ar putea să surprindă pe mulți. Încerc totuși.

Există multe job-uri neobservate care abia atunci când nu sunt făcute cum trebuie devin vizibile. Gândiți-vă la salubritate, ca să iau un exemplu la îndemână. Cât e curat pe străzi, nu prea ne interesează cine o face. Și așa cred că e corect.

Eu așa am văzut serviciul public ca fiind un efort nevăzut pentru ca oamenii, societatea, să se concentreze pe ce e important, să se dezvolte, să crească.

A lucra în administrație – și puțină lume din afară înțelege – înseamnă să îți asumi această misiune de a fi neobservat. Asta n-ar trebui să însemne neapreciat și nerespectat, dar asta e altă discuție.

Nu știu alții cum sunt dar eu am fost foarte pătruns de misiunea asta publică – nu vreau să sune a vreun eroism ci doar că o înțeleg, o respect și cred în ea. Când am fost numit secretar de stat nu veneam ca un străin față de administrație – lucrasem mulți ani la baza ei. Poate de aceea – și cei care au lucrat cu mine știu – preocuparea a fost mai degrabă de a provoca niște schimbări de sistem, de cultură, dacă vreți. Fără ele, e doar poleială peste rugină, am mai zis asta.

Nu fac raportul aici a ce am făcut, nu cred că e locul și nici nu văd un rost. Spun doar că dacă schimbările pe care le-am inițiat le văd și la 5-6 ani după plecare înseamnă că am procedat corect.

Dar, important, zic eu, e ca pe aceste schimbări să nu îți pui numele pentru ca ele să reziste în timp, să continue. Creezi un cadru, o ramă în care oricine ar veni după să poată să se desfășoare, să-și pună amprenta personală, fără însă a schimba acel cadru.

Înapoi la digitalizare. Digitalizarea unui serviciu public trebuie văzută în întreg ansamblul, nu doar tehnic. Ani de-a lungul am tot făcut „proiecte”, „sisteme informatice”, „centre de date”, „clouduri”. Oameni buni, fără o schimbare de cultură la nivelul administrației n-a mers și n-o să meargă. Și schimbarea asta nu poate fi făcută lipindu-ți poza sau tăind panglici. E o muncă nevăzută, de sistem, adâncă, neapreciată…

Cine să o facă? Păi, tot oamenii ăia tăcuți, ignorați, neapreciați din administrație vor trebui să o facă. Doar lăsați-le loc. Un cadru „safe” în care să încerce, să greșească fără a fi sancționați, să repare și să facă mai bine.

Eu asta am făcut cât am fost „acolo”.

Și mă bucur că nu s-a văzut