de Valentin Naumescu

…Când un semnal de avertizare nu vine în România prea târziu, sigur înseamnă că a venit prea devreme. Este valabil de la economie la politică și de la cutremure la războaie. Atunci când deja toată lumea vede cu ochiul liber că lumea s-a schimbat, că ai rămas descoperit și toate garanțiile organizațiilor multilaterale se prăbușesc în jurul tău, ceea ce trebuie să faci nu mai este prospectiv, ci reactiv, și devine mult mai greu.

Dacă, în prima variantă, un astfel de semnal poate părea de-a dreptul impertinent și neadecvat prezentului („cum adică, te îndoiești de garanțiile pe care le avem acum?”), în a doua este deja inutil. Niciodată nu este momentul potrivit să spui cuiva aflat la putere că, poate, nu ar strica să se gândească din timp la o alternativă. Pe care, suntem cu toții de acord, ideal ar fi să nu ajungă vreodată să o folosească, ci doar să știe ce are de făcut dacă schemele în care îi este ancorată existența nu ar mai funcționa.

Chestiunea Planului B vine mereu ori prea devreme, ori prea târziu. O știm din vara lui 1940, chiar dacă eu nu sunt adeptul clișeului că „istoria se repetă”. Nu, istoria nu se repetă niciodată în forma în care evenimentele au avut loc în trecut, dar, în același timp, istoria ne spune multe lucruri importante, despre planuri și înțelegeri care nu au funcționat conform așteptărilor. Când un scenariu neplăcut este formulat prea devreme, pe vreme încă senină, mesagerul nu este deloc primit cu gânduri calde în Sistem, pentru că deranjul creat celor care vor să se bucure liniștiți de funcții este inacceptabil. Și chiar dacă ceva, Doamne ferește!, odată și odată tot se va întâmpla, măcar să nu se întâmple în mandatul lor, iar ei să apuce să termine cu bine și să prindă următoarea funcție sau pensia.

Continuare, aici.