de Radu Puchiu

Eu n-am energia altora să demontez miturile urbane legate de rechini imobiliari și primari imaculați. Am învățat în timp că sunt multe nuanțe de gri în ambele părți. Repet, not my fight.

Sunt însă lucruri pe care o minte cât de cât deschisă le poate înțelege. În anii în care trăim, să fii primarul unei capitale, oriunde ar fi ea, îndrăznesc să zic, te pune automat într-un potențial contact cu aproape orice oraș din lume, poți învăța cu bune și cu rele din ce fac alții, poți aduce expertiză, poți aduce finanțare etc.

Una dintre poveștile interesante pe care îndrăznesc să o propun azi vine din Sydney. Da, da, știu, altă lume, nu ne comparăm, nu s-ar potrivi nimic la noi. Dar haideți să vedeți asemănarea.

Problema lor: dezvoltatorii imobiliari puneau o mare presiune pe consiliul local pentru investițiile private mai ales în centrul orașului. Publicul era mai degrabă preocupat de o agendă legată de spații verzi, sustenabilitate, calitate a aerului etc. Sună familiar?

Mai era ceva. Fiecare mare investitor imobiliar lucra cam cu aceleași echipe de arhitecți care, natural, ajunseseră să înțeleagă foarte bine clientul, nevoile, stilul. Doar că, tot natural, clădirile cam începuseră să semene între ele, să repete aceleași „rețete” de intervenție urbană iar inovarea în materie de soluții arhitecturale să lipsească, ceea ce pentru un oraș cu aspirații de metropolă globală era un minus.

Ok. Ce face primăria? În anul 2000 vine un nou primar și impune un nou Plan de mediu local – Sydney Local Environmental Plan (las link spre el – btw, e fabulos portalul legislativ – are inclusiv un timeline ca să vezi toate modificările actului respectiv) care impune o așa numită „excelența în domeniul designului urban”.

Pe scurt primăria zice așa: n-am o problemă să autorizez construcțiile voastre doar că pun o condiție: să fie concurs de arhitectură pentru proiecte. Voi dați tema, noi dăm limitările, alinierea cu planul orașului și standardele, firmele de arhitectură participă deschis și un juriu hotărăște cine câștigă.

Chestia asta trece pe nevăzute și neștiute – serios, nu a prea fost pe radarul public – dar 20 de ani mai târziu Sydney se umple de clădiri mult superioare ca design, eficiență, sustenabilitate – asta și pentru că primăria a avut grijă să crească permanent standardele.

Totul se cheamă acum „Mandatory Competition” – și e parte a politicii orașului (las link către documentul din 2020 pentru doritori)

A fost ușor? Nu. Evident că a ieșit cu supărări în rândul firmelor de arhitectură „abonate” la dezvoltatorii imobiliari, evident că primele clădiri rezultate nu au fost cele mai bune exemple – ia ceva timp ca arhitecții să aibă încredere.

Sunt și lucruri nu tocmai bune care s-au întâmplat. Costul participării la competiții și riscul asociat a făcut ca mulți arhitecți să renunțe. La fel, crescând standardele de calitate, a crescut și costul ceea ce în unele zone a dus la gentrificarea excesivă.

Însă dincolo de aceste lucruri, tot procesul arată că au rezultat soluții mult mai diverse, mult mai creative, venite de peste tot din lume. Până în 2017, nu mai puțin de 88 de firme diferite de arhitectură participaseră la concursurile respective, iar 55 dintre ele au câștigat, singure sau în parteneriat, proiectele. Un sfert din ele sunt din afara Australiei.

Se poate așa ceva la noi? Probabil primul impuls e să zici nu. Dar nu despre „importul” soluției e vorba ci despre a pune mâna pe un telefon, pe un email și să zici: „vreau să înțeleg cum ați făcut voi”. E mai important de înțeles sistemul care a dus la soluții decât soluțiile în sine.

Ah. Și aș lua lista cu câștigători și aș sta de vorbă cu firmele respective de arhitectură să învăț și de la ei.

Dar e ceva foarte important deînvățat de aici: e al naibii de transparent totul – poți comunica permanent, poți implica publicul, poți colabora pentru dezvoltare. Fără războaie, fără rechini și (noi) eroi ai luptei de clasă.

Se poate așa ceva la noi? Eu zic că da.

P.S. Pentru cine are răbdare și curiozitate mai mare, totul e super fain descris într-o carte: Designing the Global City – Design Excellence, Competitions and the Remaking of Central Sydney – Robert Freestone , Gethin Davison , Richard Hu – era și la Cărturești la un moment dat (las link și la ea)