(lung dar n-am ce face)

Aveam un profesor în școală care, când ne prindea improvizând maxim pe tema la care eram ascultați, spunea așa: „e greu să-ți ascunzi chelia în fața frizerului”. Te rușinai, evident, dar era blând și cumva te încuraja prin politețea lui să te strădui mai mult.

Fără a avea pretenția de a fi profesor în vreun domeniu, sunt zone pe care, poate din experiența acumulată, le înțeleg și stăpânesc ceva mai bine. Digitalizarea zic eu că e una dintre ele.

Cred tare mult că procesul de transformare digitală a administrației este cel care poate duce la o modernizare accelerată a ei și că o administrație modernă ar ajuta la accelerarea dezvoltării României. Mai cred și că e un moment al naibii de bun ca aceste lucruri să se întâmple – e o aliniere fantastică de transformări de care putem beneficia ca țară.

Ascult însă discursul public și mă văd din ce în ce mai des în postura de a fi politicos și îmi dau seama că îmi pierd răbdarea. Cât încă o am, încerc aici să iau câteva fragmente de discurs public și să le așez într-o lumină mai corectă ca așteptări sau înțelegere.

Așadar, dacă ar fi să rezum ce se aude public, prin diverse voci și la diverse momente ar fi cam așa: mulți ani nu s-a făcut nimic, știm, da, suntem ultimii în DESI dar acum e șansa noastră, PNRR, avem bani, vom face cloud și interoperabilitate, 30 de evenimente de viață vor fi disponibile acolo, deci simplificare și debirocratizare, digitalizăm România, în 2026 avem termen, practic e aproape gata pentru că ne ocupăm.

In episodul de azi o să insist doar pe mitul rapidității.

Dacă azi s-ar începe în cea mai mare forță și sub cel mai susținut leadership, sprijin politic general, stabilitate în măsuri, ceva similar aderării la UE, procesul de transformare digitală a administrației ar dura spre 10 ani. Poate că sună mult dar nu e – și e chiar bine să dureze atât pentru ca măsurile să meargă adânc, să schimbe permanent procese și obiceiuri.

Când spun transformare digitală a administrației mă refer la trecerea spre o organizație în care procesele interne sunt gestionate în totalitate cu ajutorul uneltelor digitale, în siguranță, acționând colaborativ spre livrarea unor servicii puse la dispoziția celor pe care îi servesc în mod complet digital sau hibrid (interfață digitală și ajutor uman pentru utilizator), la cele mai înalte standarde de siguranță și încredere. Decizii bazate de date, automatizare, de astea nu mai zic…

Încă o dată, 10 ani în condiții ideale. De ce atât? Păi pentru că, asemeni unei case, România a tot pus în zona transformării digitale accent pe cum arată și nu pe cât de corect sau solid e construită. Și în loc să o vedem ca pe o structură în care în funcție de context sau priorități să o putem „redecora”, s-au dus mai degrabă bătălii pe câte camere să aibă și cine va sta acolo.

Ori a începe acum să faci o fundație solidă ia timp și nu se vede (deci nu e apetisant politic). Luați orice țară de succes în transformare digitală și o să vedeți că au un drum de mini trei ani de a așeza corect această fundație digitală a statului – și aici nu mă refer la infrastructura de centre de date sau de comunicații cât la registre, claritate a gestionării lor, identitate, standarde, reguli. I-ar lua României tot trei ani? Eu zic că da.

Atunci, ce facem, stăm până se face fundația? Vestea bună e că nu trebuie neapărat, se pot face multe lucruri care nu țin de zona asta tehnică. De exemplu, ca să poți accelera procesul, ai nevoie de o administrație educată digital. Asta s-ar putea face între timp, corect, în liniște, fără amenințări cu datul afară. Și cred că ar fi un dublu beneficiu: cred că și cei din administrație doresc să-și ușureze munca – trebuie doar să aibă spațiul sigur în care să învețe și să primească ajutor, iar o administrație educată digital ar ajuta la inovarea proceselor chiar din interior – credeți-mă e un potențial uriaș acolo.

La fel, așa cum vedem clipuri de interes național cu diferența de vârstă la care e considerat un viol (nu spun că nu e important doar că dăm imaginea unei țări în care majoritatea asta face) poate n-ar fi rău să introducem clipuri despre securitate cibernetică, cum te protejezi online și la cine apelezi dacă ești victima unui atac.

Și nu doar astea, la fel de importantă e o cultură a datelor, a culegerii, gestionării și lucrului cu ele care poate fi dezvoltată în timp rapid. Azi nu știm câte calculatoare avem, câți și la ce le folosesc, ce programe, ce licențe, cât costă, ce plan de gestionare există etc. Dacă intru în zona de servere și aplicații, nu mai termin… Nu poți transforma digital nimic fără date și o claritate a gestionării lor. Crapă un server la un serviciu… ai omorât orice interoperabilitate în ziua aia… și pot da n exemple. Problema e ca nici măcar nu știi pe cine să suni, darămite să ai un plan coerent de rezolvare.

Și ar mai fi de lucrat pe standarde, pe reglementare…

Deci lucrurile astea iau timp și sunt importante. Dar când aud că „30 de evenimente de viață vor fi disponibile în cloud, Românii nu vor mai fi obligați să meargă la ghișeu” e greu să ai răbdare, știind că nu e adevărat.

Așadar, pe scurt. Transformare digitală completă, adâncă – minim 10 ani. O fundație digitală solidă, corect construită, minim 3 ani. Servicii electronice de bază UTILIZATE digital pe scară largă (nu doar puse la dispoziție), minim 5 ani. Vor fi toate disponibile numai după 5 ani? Nu, nici vorbă, unele mai rapid și altele mai târziu. E loc de tăiat panglici digitale pentru toată lumea.

Închei cu această rugăminte: hai să fim corecți față de oameni dacă tot ne pasă de ei declarativ. Hai să fim cinstiți cu ei să le spunem că va dura dar că vom construi corect. Și hai să fie transparent: câte servicii publice avem? Câte sunt digitalizate? Când vor fi? Cine răspunde? – puneți asta transparent și o să vedeți că lucrurile vor merge bine (sigur, după critica imaginii inițiale care nu e bună dar măcar putem vedea cu toții un progres)!

Și încă ceva: nu e un efort al unui om sau al unei singure instituții. Spun și aici ce am mai spus public: lăsați-i pe cei care știu să facă, aveți încredere în ei și o să vedeți că e mai rapid. Un MAI pus alături de un MF să colaboreze pentu a livra servicii digitale o vor face mai bine decât orice coordonare de la „centru”. Doar zic.

Atât azi. Revin cu mitul despre cloud.