de Alina Inayeh

La mijlocul lui martie am urmărit, ca pe un fapt banal, ȋnregistrarea unei noi „victorii” electorale cu 87% din voturi a lui Vladimir Putin.

Nesurprinzător, ştiam deja că ordinul ȋn sistem era de 75% şi depăşirea planului cu 15 procente este obisnuită ȋn sistemele care sugrumă orice urmă de viaţă democrată. Nimic nou.

Nouă, ȋnsă, este seninătatea cu care ȋn România se declară intenţia celui mai puternic actor electoral de a câştiga 90% din primării şi 95% ȋn consiliile judetene. Nu există, prin insăşi natura sistemului, nici o democraţie ȋn lume ȋn care o singură construcţie politică să controleze aproape ȋn totalitate administratia locală. Declaratia insăşi şi, cu atât mai mult, intenţia sunt o sfidare la adresa democraţiei şi a alegătorilor români şi o declaraţie de intenţie de putere absolută. Pasivitatea cu care este receptata o astfel de declaraţie este ȋncă o dovadă că ne obişnuim, pas cu pas, cu siluirea democraţiei şi cu o situaţie căreia obişnuiam să ne opunem.

Continuarea, aici.