Cât de complicat a fost drumul României din postura de fost stat al blocului sovietic în cea de membru NATO? La 20 de ani de la aderare și la aproape trei decenii de la încheierea parteneriatului strategic cu SUA, fostul președinte român Emil Constantinescu oferă la detalii mai puțin cunoscute.

Într-unul dintre puținele interviuri pe care le-a acordat după încheierea mandatului de președinte, Emil Constantinescu, mărturisește la one2one, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la înființarea Alianței Nord Atlantice (NATO), că, la începutul anilor ’90, România a fost la un pas să accepte ca aderarea la NATO să fie condiționată de acceptul Rusiei.

Se întâmpla în 1991, când România a semnat un tratat cu URSS (fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste).

Șansa României a fost că, de la semnarea tratatului, la Moscova, pe 5 aprilie 1991, de către președinții Ion Iliescu și Mihail Gorbaciov, și până la momentul în care Parlamentul României ar fi trebuit să ratifice tratatul, Uniunea Sovietică s-a destrămat.

„Acest tratat nu era un lucru rău în sine, dar prevedea o dispoziție conform căreia, pentru intrarea în alte organizații, trebuia să fie acordul celeilalte părți”, povestește la one2one, Emil Constantinescu.

Continuarea, aici.