de Flaviu Predescu

Prin ochii lui tăticuț (11)

Nici să vreau nu pot face parte din tagma pesimiștilor. Vreau să văd partea plină a paharului și mă bucur când aud că se repară sau se refac total căi ferate, șosele, poduri, aeroporturi. Să recunoaștem, am fi putut fi într-un context mai nefericit. Uitați-vă la unii dintre vecinii noștri. Reflexul unora este de a generaliza și de-a vorbi fără o documentare prealabilă, vehiculând ideea fiind că la noi nu s-ar fi putut, totuși, întâmpla. Situația României de astăzi este însă rodul tuturor succesiunilor de oameni politici, de la înființarea statului și până în zilele noastre. Poporul a fost cel care i-a emanat. Așa cum a fost el, cu bunele și relele sale, cu contexte, cu alianțe sau decizii mai mult sau mai puțin inspirate ale reprezentanților populari, politicienii. Literatura surprinde istoria noastră exact cum a fost ea. Romanele lui Rebreanu, Camil Petrescu, Marin Preda, Petru Dumitriu, Radu Tudoran, Petru Popescu, Dumitru Popescu, Breban, Buzura, Gabriel Chifu, altora și chiar și ale mele, de ce nu, surprind realitatea românească, evoluția psihologică a poporului român și multe alte aspecte cât se poate de adevărate în filonul lor, dar una literaturizată.

Continuarea, aici.