Neîncrederea între liderii europeni și sentimentul unor înțelegeri în spatele ușilor închise între negociatorii celor trei mari forțe politice (PPE, S&D și Renew Europe) în detrimentul celorlalți șefi de state sau de guvern au făcut imposibil un acord asupra pachetului de numiri în funcțiile de top ale instituțiilor UE, a declarat marți un oficial UE la o întâlnire cu un grup de jurnaliști acreditați la summit, inclusiv CaleaEuropeană.ro.

“Înțelegerile secrete vor crea frustrare“, a atenționat oficialul european, vorbind în condiții de anonimitate pentru a putea oferi o perspectiva asupra a ceea ce s-a întâmplat în încăperile decizionale ale Consiliului European.

Liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene s-au întrunit luni la Bruxelles pentru un prim summit post-electoral pentru a discuta calea de urmat și a pregăti deciziile privind cine va conduce destinele instituțiilor UE până în 2029, 

Ce se află în joc? Funcția de președinte al Comisiei Europene, funcția de președinte al Consiliului European și funcția de Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate, poziții pentru care Consiliul European are fie puterea deciziei, fie primul pas decizional. La acestea este adăugată și funcția de președinte al Parlamentului European, care deși este responsabilitatea exclusivă a membrilor Parlamentului European, ea poate reflecta traseul politic al negocierilor dintre marile familii politice.

Summitul informal a fost marcat însă de tensiuni, cu liderii europeni, mai ales cei care au luat parte și la negocierile de acum cinci ani, demonstrând că încă nu s-au recuperat după sechelele politice ale acelor tratative.

“Cei care erau aici acum cinci ani își amintesc și manifestă acum o lipsă de încredere în decizie“, a precizat oficialul UE.

Ce s-a întâmplat în 2019? Deși Partidul Popular European a câștigat alegerile de atunci și, conform tratatului UE și interpretărilor politice, avea dreptul de a-l nominaliza pe candidatul său, Manfred Weber, la șefia Comisiei Europene, președintele francez Emmanuel Macron s-a opus, invocând lipsa de experiență executivă a germanului. Faptul că pentru prima dată când PPE și Socialiștii Europeni au avut nevoie de o a treia forță politică – liberalii lui Macron – pentru a forma majoritatea în Parlament a transformat jocul de putere din UE. Tot atunci, liderii celor mai puternice țări UE s-au reunit la Osaka, în marja summitului G20, înainte de summitul decizional al UE privind numirile de top, venind cu un pachet de numiri în frunte cu social-democratul Frans Timmermans drept candidat la șefia Comisiei Europene. Ce a urmat a fost că PPE-ul a impus președintele Comisiei Europene în persoana soluției propuse de Macron și cancelarul german Angela Merkel, și anume Ursula von der Leyen, liberalii au obținut în premieră șefia Consiliului European, social-democrații funcția de președinte al Parlamentului European și pe cea de Înalt Reprezentant pentru afaceri externe și politică de securitate, iar Franța a primit președinția Băncii Centrale Europene prin Christine Lagarde. Rezultatul imediat: după ce a primit nominalizarea din partea Consiliului European, Ursula von der Leyen a fost aleasă de plenul Parlamentului European cu o majoritate de doar nouă voturi (383 dintr-un număr minim necesar de 374), iar votul final al eurodeputaților asupra Comisiei sale a fost întârziat cu 30 zile, mandatul executivului european debutând la 1 decembrie 2019.