Matei Bogdan

Publicat în 25 septembrie 2024, 11:30 / 57 elite & idei

+ Extern • + Observator • marco badea

Au apărut detalii despre ce conține „planul de victorie” al lui Volodimir Zelenski pentru a combate războiul de agresiune purtat de Putin și armata rusă în Ucraina, iar președintele ucrainean a declarat că următoarele luni vor fi „decisive”.

După cum se știe deja, președintele ucrainean se află săptămâna asta în SUA pentru a le prezenta aliaților occidentali perspectivele sale despre cum ar trebui să se desfășoare războiul în următoarele luni. Jurnaliștii de la Kyiv Independent scriu că guvernul de la Kiev, înainte de a anunța Zelenski că are un plan, părea să se confrunte cu o alegere dificilă: să facă concesii teritoriale pentru o pace nedreaptă sau să se pregătească pentru un război prelungit, sacrificând mai multe vieți fără nicio garanție de succes. Aceste ipoteze au fost generate de avansul armatei ruse în estul Ucrainei.

Presa ucraineană relata la finalul săptămânii trecute că, deși a vorbit des despre pregătirea planului, Zelenski a dat puține indicii cu privire la conținutul acestuia, spunând doar că urmărește să creeze condiții acceptabile pentru Ucraina.

Un lucru e însă clar, din perspectiva lui Zelenski: nu există nicio alternativă la pace, „nicio înghețare a războiului sau orice alte manipulări care ar amâna pur și simplu agresiunea rusă la o altă etapă”.

Potrivit CNN, planul lui Zelenski acoperă aspecte precum securitatea, poziția geopolitică a Ucrainei, ajutorul „foarte puternic” pentru apărare și asistența economică. Mai mult, într-un discurs public din 16 septembrie, liderul de la Kiev a spus că au fost desemnați responsabili pentru fiecare domeniu, subliniind că „nimic nu este imposibil” în plan.

The Kyiv Independent mai notează că unul dintre elementele esențiale ale planului de victorie este probabil aprobarea SUA și a altor aliați pentru ca Ucraina să utilizeze arme cu rază lungă de acțiune pentru a lovi ținte militare din interiorul Rusiei, o capacitate pe care experții o consideră esențială pentru ca Ucraina să aibă șanse să învingă Moscova.

Pe de altă parte, publicația independentă rusă Meduza indică faptul că „planul pentru victorie” al lui Volodimir Zelenski include și continuarea operațiunii Forțelor Armate ucrainene în regiunea rusă Kursk.

Jurnaliștii britanici de la The Times au relatat că planul cu care a venit în SUA președintele Ucrainei are patru puncte principale. Acestea sunt:

1) Continuarea ofensivei în regiunea Kursk pentru a consolida poziția ucraineană în negocieri.

2) o cerere de garanții de securitate din partea Occidentului, similară unui pact de apărare reciprocă la aderarea la NATO.

3) o cerere pentru livrarea de arme moderne „specifice”.

4) asistență financiară internațională pentru economia devastată a țării.

The Times mai scrie că Zelenski nu va dezvălui toate detaliile planului până la întâlnirea sa de joi cu Biden. De asemenea, președintele ucrainean intenționează să prezinte planul său și celor doi candidați la președinția SUA, Donald Trump și Kamala Harris.

Liderul de la Kiev, mai precizează britanicii, intenționează să îi ceară președintelui SUA „garanții de securitate” pentru Ucraina, care să nu permită Kievului să fie forțat să încheie un acord de pace nefavorabil în cazul în care Donald Trump ar câștiga alegerile prezidențiale din SUA.

Între timp, Rusia a mutat multe dintre aeronavele și sistemele sale de rachete în afara razei de acțiune a rachetelor cu rază lungă de acțiune, ceea ce înseamnă că, chiar dacă se acordă permisiunea de a le utiliza, public sau nu, există puține șanse ca această mutare să schimbe cursul conflictului.

Matthew Savill, directorul diviziei de științe militare la Royal United Services Institute (RUSI) din Londra, se întreabă care este alegerea viabilă pe care o vom impune rușilor astfel încât aceștia să fie pregătiți să facă un compromis.

Savill spune că trebuie să fie crescut costul invaziei într-o asemenea măsură încât Putin să nu o mai vadă ca fiind viabilă, ci prea costisitoare și prea dificilă. Dar acest lucru trebuie să fie atât de dureros încât să îl constrângă practic pe Putin să își retragă forțele armate din Ucraina, lucru prea greu de imaginat la momentul actual.

Dar cum îi provoci lui Putin o astfel de înfrângere care să nu fie fundamental existențială pentru regimul său; care să se situeze sub nivelul la care adoptă o abordare de tip pământ pârjolit, sau o escaladare majoră împotriva ucrainenilor, sau pe care să nu o considere o înfrângere atât de mare încât să se teamă că va provoca prăbușirea guvernului său? Care este punctul optim? – se întreabă Matthew Savill.

Analiștii militari și diplomații sunt în general de acord că Ucraina nu are nicio perspectivă de a-i scoate pe ruși din teritoriul ocupat în estul țării pe termen scurt și mediu, mai indică The Times. Așa că menținerea Ucrainei în luptă până când Rusia poate fi forțată să negocieze este cel mai realist obiectiv. Dar deja circulă printre diplomații NATO ideea că orice negocieri ar fi „foarte, foarte, foarte complicate și dureroase pentru Ucraina”, după cum mai subliniază The Times.

Deja există voci în plan occidental care cred că ucrainenii nu vor fi capabili să îi alunge pe ruși din țara lor. Însă aceeași diplomați occidentali care vorbesc cu jurnaliștii europeni sub rezerva anonimatului precizează că înghețarea conflictului de-a lungul liniilor de front actuale, așa cum a propus JD Vance (posibilul viitor vicepreședinte al SUA), și forțarea Ucrainei să rămână neutră „ar fi un rezultat dezastruos”.

Săptămâna trecută, Ursula von der Leyen a declarat că UE va împrumuta Ucrainei până la 35 de miliarde de euro, cea mai mare parte a unei promisiuni de 50 de miliarde de euro din partea clubului G7. Mai mult, în cadrul unei vizite efectuate vinerea trecută la Kiev, președinta Comisiei Europene s-a angajat să livreze fondurile până la sfârșitul anului. Banii, scrie The Times, sunt susceptibili de a sprijini producția internă de armament a Ucrainei, inclusiv noua sa rachetă, Palianytsia, și drone cu rază lungă de acțiune, precum cele pe care le utilizează pentru atacuri în adâncime în interiorul Rusiei.

În ultimele zile, astfel de drone au fost folosite în atacuri asupra depozitelor de armament, provocând incendii mari și afectând stocurile de muniție ale Rusiei.

Concret, creșterea producției interne și utilizarea sporită a dronelor cu rază lungă de acțiune s-ar putea dovedi mai eficiente pentru Ucraina decât permisiunea de a utiliza numărul limitat de rachete cu rază lungă de acțiune furnizate de Occident. Dar este încă puțin probabil să se schimbe fundamental linia frontului, unde Rusia continuă să avanseze în est, în ciuda perspectivei ucrainene că incursiunea transfrontalieră în Kursk ar fi dus la relocarea trupele ruse pe noul front din plan intern.

The Times mai indică faptul că succesele Rusiei pe câmpul de luptă au avut totuși un cost ridicat: aproximativ 200.000 de morți, ceea ce face ca o nouă rundă de mobilizare să fie aproape inevitabilă dacă războiul va continua încă doi ani, perioada de timp necesară Ucrainei pentru a-și duce la îndeplinire „planul de victorie”.

În tot acest context, Mark Galeotti, unul dintre cei mai importanți specialiști în spațiul rusesc, scrie într-un articol separat din The Times că nu este clar dacă aliații lui Zelenski cred că Rusia lui Putin poate fi într-adevăr expulzată din teritoriile ucrainene.

Mark Galeotti indică faptul că vizita din această săptămână a președintelui ucrainean în SUA forțează Occidentul să se confrunte cu o întrebare pe care a încercat foarte mult să o evite: ce înseamnă «victorie»?

Planul lui Zelenski acoperă securitatea Ucrainei, relațiile acesteia cu UE și NATO, continuarea asistenței militare și economice și reconstrucția postbelică, sumarizează istoricul britanic, care ține să precizeze și că nu este încă clar dacă „planul de victorie” al lui Volodimir Zelenski este o schiță generală a modului în care Kievul ar dori să se încheie războiul (și ce dorește de la aliații săi) sau este o foaie de parcurs detaliată pentru a ajunge la această situație.

Mark Galeotti spune că prin planul său, Zelenski își dorește să mențină aliații occidentali ai Ucrainei în aceeași linie. Sprijinul occidental pentru Ucraina, cu toată retorica sa bogată, este limitat și nesigur, mai spune Galeotti, subliniind că acesta este tocmai motivul pentru care Zelenski își dezvăluie planul în acest mod.

Concret, spune istoricul britanic, guvernul SUA ezită să le dea voie Regatului Unit și Franței să permită Ucrainei să utilizeze rachetele Storm Shadow pe care le-au furnizat pentru a lovi ținte strategice din interiorul Rusiei. Deși Londra este încă încrezătoare că permisiunea va fi acordată, probabil săptămâna aceasta, după călătoria lui Zelenski în SUA, la Kiev se consideră că aceasta este o ilustrare puternică a condiționalității sprijinului occidental, mai consemnează Mark Galeotti.

Marea presiune pe umerii lui Zelenski, consemnează Mark Galeotti, constă în faptul că Ucraina trebuie să se străduiască în mod constant să își ademenească, să-și îndemne și să-și intimideze aliații nu doar pentru a-și menține și extinde asistența, ci și pentru a nu exercita presiuni asupra Kievului pentru a-l determina să facă concesii pe care nu este dispus să le facă.

Mark Galeotti atrage atenția că în culise, există o «oboseală față de Ucraina» considerabilă și generalizată, în special în Europa și că, în timp ce țări precum Polonia și Regatul Unit par încă ferm angajate în menținerea sprijinului pentru Ucraina, în alte țări există un sentiment tot mai puternic că ar fi timpul să se pună capăt războiului, chiar dacă acest lucru înseamnă crearea unei «păci urâte».

În parte, mai spune istoricul britanic, acest lucru se datorează faptului că Occidentul nu a analizat niciodată în mod corespunzător ce înseamnă victoria. Și Mark Galeotti se întreabă: Înseamnă doar expulzarea invadatorilor ruși? Înseamnă împiedicarea Moscovei de a impune limite suveranității ucrainene? Înseamnă să dea o lovitură atât de catastrofală moralului și capacităților de luptă ale Rusiei, încât aceasta să nu mai poată reprezenta o nouă amenințare în viitorul previzibil?

Citind declarațiile politicienilor occidentali, se pot găsi toate aceste definiții și chiar mai mult, enunță Galeotti, care ține să sublinieze și că, în loc să rezolve aceste contradicții, Occidentul s-a ascuns în spatele mantrei goale de conținut conform căreia decizia aparține Ucrainei, chiar impunându-și propriile constrângeri privind natura ajutorului pe care îl oferă și modul în care acesta poate fi utilizat. Pe scurt, Occidentul nu a fost dispus să abordeze în mod direct diviziunile sale cu privire la modul în care acest război ar trebui să se încheie, crede istoricul britanic.

Semnalele trase de Mark Galeotti nu se opresc aici. El indică faptul că recâștigarea teritoriului în sine nu pune capăt războiului, ci doar deplasează linia frontului la frontiera națională. Fără un fel de soluționare negociată, indică Galeotti, Rusia ar fi liberă să-și reconstituie forțele în spatele acelei frontiere și să atace din nou. Așa că implicația neplăcută este că, dacă Ucraina continuă să refuze să accepte orice pierderi teritoriale – ceea ce, la urma urmei, este dreptul său – atunci acesta devine un fel de război etern, precizează Mark Galeotti.

Mark Galeotti subliniază în continuare că Ucraina nu poate da Moscovei genul de lovitură de grație care ar garanta că aceasta nu va mai reprezenta o amenințare în viitor, așa că Kievul va aștepta, pe bună dreptate, garanții de securitate serioase și credibile pentru orice pace cu vecinul său mai mare și, probabil, resentimentar.

Galeotti spune ceea ce multă lume din Vest cunoaște deja: faptul că Ucraina consideră că garanția de asistență reciprocă prevăzută la articolul 5 al NATO este singura garanție care are autoritatea necesară pentru a-i apăra suveranitatea. Cu toate acestea, există puțin entuziasm real în cadrul alianței pentru a lăsa Ucraina să intre în NATO, semnalază istoricul britanic în analiza sa din The Times.

La summitul din iulie, membrii Alianței au afirmat că «viitorul Ucrainei este în cadrul NATO» și că Kievul se află pe o «cale ireversibilă» către aderare – dar, din nou, nu au dat niciun indiciu cu privire la un calendar, promițând doar o invitație «atunci când aliații sunt de acord și condițiile sunt îndeplinite».

Cu toate acestea, scrie Galeotti, membrii NATO ar putea fi obligați să facă această invitație pentru a evita un rezultat și mai neplăcut: o Ucraină care decide că are nevoie de propria capacitate nucleară ca garant final al securității sale.

Galeotti scrie că războiul pe scară largă pornit de Putin în Ucraina pe 24 februarie 2022 este, în esență, un război al rezistenței și că liderul autocrat de la Kremlin calculează că Ucraina poate sângera până la epuizare, iar Rusia poate rezista în luptă mai mult decât angajamentul occidental față de ucraineni.

De cealaltă parte, indică Mark Galeotti, Kievul speră că, prin extinderea războiului și prin impunerea unor costuri din ce în ce mai mari, Moscova nu va putea sau nu va dori să continue lupta.

Galeotti se întreabă „ce constituie o victorie pentru Ucraina?” și tot el își dă răspunsul, precizând că în condițiile în care niciuna dintre părți nu este capabilă să dea lovitura de grație, pentru unii, o victorie reală ar fi încetarea crimelor și apariția unei Ucraine suverane, prospere și orientată spre vest, chiar dacă aceasta înseamnă abandonarea teritoriilor disputate, depopulate și în mare parte ruinate din sud-est în favoarea Moscovei.

Primul pas în acest sens ar fi probabil o încetare a focului. Cu toate acestea, nu există niciun semn că Zelenski gândește în acești termeni sau că ar putea supraviețui politic dacă ar face-o, mai indică Mark Galeotti.

Dimpotrivă, spune istoricul britanic specializat în spațiul rusesc, care aduce aminte că naționaliștii ucraineni nu l-au plăcut niciodată cu adevărat pe Zelenski și ar face tot posibilul să-l dea jos de la putere dacă ar începe să vorbească despre concesii cu Rusia.

Mark Galeotti crede că incursiunea ucraineană în Kursk pare acum ca și cum ar fi fost concepută pentru a face o încetare a focului pe termen nelimitat mai puțin plăcută pentru Putin, deoarece ar lăsa o bucată de teritoriu rusesc în mâinile Kievului. Mai mult, istoricul britanic concluzionează că, în acest moment, este la fel de greu să vedem un drum semnificativ către «victorie» pentru Ucraina pe cât este de greu să o definim.