Și acum mai pe substanță. Am stat și am mai citit de câteva ori în detaliu motivarea CCR în cazul Șoșoacă. E mai grav decât credeam inițial și vreau să vă explic ce s-a întâmplat și de ce e atât de periculos, că poate nu toată lumea are vreme de citit decizii CCR. E o lectură de non-jurist cu diplomă, dar de om care a trecut la facultate prin drept constituțional, inclusiv comparat. Dar dacă greșesc cumva, urlați.

Context:

Diana Iovanovici-Șoșoacă și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2024. BEC a înregistrat această candidatură, considerând că îndeplinește condițiile legale. Doi cetățeni au contestat această decizie la CCR, invocând comportamentul și declarațiile anterioare ale Șoșoacăi.

Decizia CCR:

CCR a luat o decizie fără precedent: a admis contestațiile și a anulat înregistrarea candidaturii. Dar nu au făcut-o pe baza legilor existente, ci inventând practic noi reguli ale jocului.

1. Noi criterii de eligibilitate: CCR a introdus două noi criterii pentru candidații la președinție: „respectarea Constituției” și „apărarea democrației”. Aceste criterii nu există în Constituție sau în legile electorale.

2. Sursa criteriilor: CCR a derivat aceste criterii din… jurământul prezidențial, argumentând că obligațiile asumate la depunerea jurământului ar trebui să fie îndeplinite și înainte de alegeri. Serios, asta consideră ei bază legală.

3. Evaluarea comportamentului: CCR și-a arogat dreptul de a analiza declarațiile și acțiunile trecute ale candidaților pentru a determina dacă îndeplinesc aceste noi criterii.

4. Interpretarea rolului prezidențial: CCR a argumentat că Președintele trebuie să fie un garant al valorilor constituționale și al democrației, și că acest rol începe nu de la depunerea jurământului, ci de la momentul candidaturii.

5. Aplicarea directă a Constituției: CCR a susținut că are competența de a aplica direct prevederile constituționale, fără a fi necesară o acțiune intermediară prin hotărâri judecătorești.

6. Extinderea atribuțiilor: CCR a interpretat că rolul său de a „veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui” include și evaluarea constituționalității candidaturilor.

Cum a depășit CCR limitele legale:

1. Extinderea competențelor: Art. 146 din Constituție nu le dă dreptul să evalueze opiniile politice ale candidaților. CCR și-a arogat puteri pe care nu le are.

2. Ignorarea legii existente: Au ignorat complet art. 37 din Constituție și art. 27 din Legea 370/2004, care stabilesc clar condițiile de eligibilitate. CCR nu are dreptul să adauge condiții noi.

3. Acționează ca legislator: Au creat efectiv noi legi, încălcând flagrant principiul separării puterilor în stat.

4. Interpretare abuzivă: Au interpretat abuziv rolul lor de a „veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui”. Verificarea opiniilor politice nu e o „procedură” electorală!

5. Încălcarea dreptului la apărare: Candidatul în cauză n-a avut drept la un proces echitabil. A fost judecat fără posibilitatea de a se apăra. Asta în caz că admitem că ar putea, cum zic ei, să fie și un fel de instanță de judecată.

6. Substituirea voinței populare: CCR a decis că ei știu mai bine decât alegătorii cine e „demn” să candideze.

De ce e periculos acest precedent:

– Permite eliminarea arbitrară a candidaților incomozi. Azi e un candidat, mâine poate fi oricine critică guvernul sau politica externă. In mod convenabil, de data asta chiar e un candidat extremist. Drumul spre iad e pavat cu intenții bune, nu?

– Introduce cenzura politică în procesul electoral. CCR devine un fel de „minister al adevărului” care decide ce opinii sunt acceptabile pentru un candidat.

– Subminează suveranitatea populară. Un grup restrâns de 7-9 judecători decide în locul a milioane de alegători.

– Deschide calea pentru epurări politice mascate sub forma „protejării democrației”.

– Transformă jurământul prezidențial într-un test de loialitate pre-electorală, ca și cum ar citi în stele cine e demn să candideze.

CCR invocă valori europene și euroatlantice în timp ce implementează practici demne de regimuri autoritare. E o ironie amară și periculoasă.

Eu cred că CCR a rescris regulile jocului democratic după bunul plac, fără nicio bază legală. Au deschis o ușă spre un viitor în care libertatea de exprimare și dreptul de a candida devin privilegii acordate de stat, nu drepturi fundamentale. Totul sub oblăduirea unor auto-intitulați gardieni ai democrației, care nu răspund în fața nimănui.

P.S. Există o singură opinie separată. 1 din 9. Dna. Iulia Scântei. Merită menționată. A avut curaj. Mult. Putea și ea sa nu fie în localitate. Sau să considere că a fost suficient un vot de nu.