de Sorin Cucerai

Bun, hai să ne uităm puțin și la tabăra cealaltă: statul și instituțiile politice.

M-aș fi așteptat ca, până acum, mai ales de când avem un nou parlament, cineva din zona de forță (serviciile, ministerul de interne, serviciile plus ministerul de interne, cineva) să fi început deja să facă briefinguri pentru liderii partidelor parlamentare.

Adică să ia președinții de partid, plus parlamentari (pe toți sau doar o parte, după criterii stabilite de ei) și să le povestească, în spatele ușilor închise, lucruri care nu pot fi făcute publice legate de atacul rusesc asupra României, în principal de ingerința rusă la alegerile prezidențiale.

În toate statele democratice astfel de briefinguri au loc ori de câte ori e necesar.

Faci asta din trei motive strategice. Întâi, că e important ca reprezentanții națiunii să știe și să înțeleagă amenințările de securitate cu care se confruntă România.

În al doilea rând, pentru că e important să se creeze o relație de încredere între elita politică și elita de forță.

În fine, în al treilea rând fiindcă astfel combați dezinformarea și excesul populist. E mult mai greu să minți și să fii isteric când știi adevărul, și mai ales când știi că și ceilalți știu că știi, fiindcă erau în aceeași cameră cu tine.

Din nou, m-aș fi așteptat ca până acum briefinguri similare să fie făcute și cu conducerile editoriale ale principalelor ziare (dacă mai există), radiouri și televiziuni.

Firește că jurnaliștii n-ar putea face publice lucrurile auzite (la fel ca politicienii), dar ar înțelege mai bine lucrurile, dincolo de speculații și zvonuri.

În lumea democratică briefingurile cu jurnaliști sunt mai rare decât cele cu politicieni, dar, dată fiind, gravitatea situației, în actualul context românesc mi se par necesare.

În fine, în al treilea rând m-aș fi așteptat ca până acum să existe deja câteva linii de comunicare strategică și identificați purtători de mesaj (miniștri, șefi de instituții etc.) care să le transmită.

Firește că până acum n-avem nimic din toate astea – și abia asta mi se pare iresponsabil.

Dpdv comunicațional, spațiul aparține integral revoltaților antisistem, fie din zona suveranistă, fie din cea useristă. Ei stabilesc temele, ei stabilesc narațiunile, ei controlează tot.

Statul român e complet absent din dezbatere. Iar ăsta e celălalt dezastru, poate chiar mai mare decât cel provocat de atacul la care am fost supuși.