de Valeriu Stoica

S-a reproșat sistemului juridic al Republicii de la Weimar, în special judecătorilor, lipsa de fermitate pentru apărarea Constituției, ceea ce i-a îngăduit lui Hitler să uzurpe democrația constituțională, într-o perioadă de numai un an și jumătate, din ianuarie 1933 și pînă în august 1934. Deși după alegerile din iulie și chiar după cele din noiembrie 1932, naziștii ocupau cele mai multe locuri în Reichstag, nu au putut forma guvernul, deoarece nu aveau majoritatea absolută. Totuși, la 30 ianuarie 1933, după negocieri de culise cu marii industriași, cu fostul cancelar Franz von Papen și cu Hitler, președintele Paul von Hindenburg l-a numit cancelar pe acesta din urmă. În februarie, în urma incendierii Reichstag-ului, Hitler l-a convins pe Hindenburg să adopte un decret prin care erau restrînse libertățile și drepturile constituționale. Folosind acest act normativ, Hitler a început să înlăture oponenții politici.

Continuarea, aici.