de Iulian Chifu*

Războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina a fost prefațat de două ultimatumuri, sub forma unor propuneri de acorduri, lansate de Serghei Lavrov către NATO și OSCE. Cele două texte ruse din decembrie 2021 repuneau în discuție securitatea la nivelul continentului european, obținută atunci când “Rusia era slabă”, și readucea în discuție inversarea trendului extinderii sistemelor democratice spre Vest și a infrastructurii de apărare și descurajare a NATO prin solicitarea de a reveni la sistemul dinaintea extinderii NATO și UE la nivelul lui 1997. În plus, Rusia cerea, nici mai mult, nici mai puțin, decât drept de veto pe toate chestiunile de securitate la nivel european. Cam ca în Războiul Rece.

Obiective maximale și ținta Flancul Estic al NATO

Poziția Rusiei nu s-a schimbat azi, din contra, abordările sale rămân maximaliste și prevăd pentru războiul din Ucraina aceeași situație a eliminării Ucrainei de la ieșirile la Marea Neagră, cu o Ucraină mică, încastrată în teritoriu și un guvern-păpușă pus de Putin la Kiev, plus dependențe totale după model Belarus. În plus, Rusia exercită un război hibrid tot mai vizibil, dar și o presiune în creștere pe flancul estic al NATO și posibilitatea lansării următoarei operațiuni direct în adâncimea teritoriului european. Pentru România, această evoluție ar însemna căderea Republicii Moldova, devenită nici măcar stat coordonat prin intermediari de Moscova, ci direct gubernie rusă, iar apărarea să se facă pe Prut și la Gurile Dunării.

Continuarea, aici.