de Dan Mircea Cipariu

Dacă vrei să ai un detector foarte fin despre sectanți sau spălați pe creier atunci umorul îți va dezvălui cel mai spectaculos bestiar uman! Seriozitatea e pentru ideologi, umorul pentru derbedeii carismatici care sunt strigați pe liste!

Îmi amintesc că am fost invitat într-un ashram din Ferentari, acum mai bine de 30 de ani. Un ashram cu perdele negre și gratii la ferestre ca nu cumva duhul eliberării de sine să-și ia tălpășița când vrea el. În aerul greu de bețișoare parfumate am îndrăznit să spun bancuri despre magneți și magnetism, un domeniu în care se specializase Guru Grig. Că nimeni nu a râs, aș fi putut înțelege, poate magneții și magnetismul meu nu știau cum să se încarce pozitiv, dar am fost înfierat cu mânie planetară că îmi bat joc de idealurile integrării în absolut. Brusc, atunci, mi-am amintit de mobilul crimei din romanul lui Eco, „Numele Trandafirului”, anume un manuscris apocrif care dezvăluia faptul că Mântuitorul râdea! „Se vorbea despre râs, a răspuns Jorge. Comediile erau scrise de păgâni pentru a-i îndemna pe spectatori la râs, și rău făceau. Domnul nostru Isus Cristos nu a spus niciodata comedii sau fabule, ci doar parabole simple și clare, care ne instruiesc alegoric despre cum să dobândim paradisul, amin.” Am spus bancuri, am râs și nu am devenit niciodată yoghin!

Continuarea, aici.