„Daţi-mi o bună politică internă, ca să pot face o bună politică externă”, spunea Nicolae Titulescu. Acest citat atribuit fostului președinte al Ligii Națiunilor a ajuns să fie folosit cu mult prea multă ușurință drept o scuză pentru a justifica reactivitatea României pe scena internațională în diverse momente cheie pentru regiune.

E cunoscut faptul că astăzi nu avem luxul unei politici interne a “stabilității”, dar să ne complacem în pasivitate în timp ce pe continent se desenează o nouă arhitectură de securitate ar purta niște costuri de nesuportat. Pentru că dacă pentru România a avea o Ucraina suverană și ferită de prizonieratul unui conflict înghețat cu Rusia este un interes fundamental, a avea o Moldovă liberă este un interes existențial. Țara noastră nu poate abdica de la responsabilitatea de a avea o poziție și nici nu putem să ne delegăm în orb reprezentarea interesului național către Polonia sau alții, doar pentru că suntem ocupați cu alegerile. După cum ar spune americanii, “we must learn to walk and chew gum at the same time”.

Două direcții:
1️⃣UE are propria variantă a articolului 5 al NATO, care e chiar mai limpede decât originalul. Se numește clauza de apărare reciprocă și este detaliată în articolul 42(7) al Tratatului privind Uniunea Europeană. Clauza prevede că țările UE sunt obligate să sprijine un stat membru care a devenit victimă a unei agresiuni armate. Asta face din aderarea (accelerată – după cum a sugerat von der Leyen la Munchen) la UE o garanție de securitate în sine. Cu atât mai mult în contextul unei prognozate dezangajări a SUA din Europa, nu ar trebui să minimizam instrumentele pe care UE le are pentru a-și apăra statele membre. Este în interesul nostru să marșăm pentru extindere, de ce nu am fi noi cei care introduc în conversația europeană acest instrument?
2️⃣Dacă tot vorbim de reconstrucție, să îi oferim o componentă regională. Interconectarea economiei Ucrainei cu cea a SUA a fost sugerată de către echipa Trump ca fiind o potențială sursă de securitate. Avem formatul unde să proiectăm conversația: se numește Inițiativa celor Trei Mări, având Ucraina ca membru asociat. Trump a “nășit” acest format, republicanilor nu le este străin, ba chiar îl îndrăgesc pentru că văd valoarea geoeconomică din a face Coridorul Nord-Sud mai puternic. România e singura țară care a găzduit Summitul 3SI de două ori, iar ca un dat, cea care a instrumentalizat realizarea formatului va fi noua ambasadoare a SUA la București.

Cel mai accesibil răspuns al Bucureștiului față de creșterea gradului de tranzacționalism în politica euro-atlantică ar fi pierderea cumpătului, expunerea plenară a tantrumului, răzgândeli în formă continuată, dublate de plecarea capului. Cel mai accesibil și cel mai impardonabil. Să-l recuperăm, așadar, mai constructiv pe Titulescu. Tot el este cel care a spus că “orice cauză pledată pe un ton mai sus decât cel normal este dinainte pierdută”.