de Iulian Chifu*

Evoluțiile și semnalele recente ale Statelor Unite sub președinția Trump se acumulează și împing cele mai pesimiste figuri europene să vorbească despre retragerea Americii, despre Europa lăsată de una singură, ba chiar de retragerea din / sau chiar dispariția NATO așa cum o știm și despre nevoia de a construi Europa geopolitică, cu brațul său de forță militară. Cu Franța care și-a asumat unilateral leadershipul prin președintele Macron, prin efectul posturii nucleare și cea de membru permanent în Consiliul de Securitate, prin Marea Britanie practic lipită din nou de Europa, chiar dacă se dorește un mediator transatlantic, liderul așteptat al Europei geopolitice rămâne Germania lui Merz, creștin – democratul succesor al Angelei Merkel care preia Cancelaria cu o nouă Mare Coaliție și care lansează Zeitenwende 2.0., mai puternic, mai serios și mai realizabil, asumându-și să aplice strategia de apărare a Germaniei care asumă încă 500 mld euro pentru apărarea Europei întregi. Dar Germania nu-și asumă rolul de lider indispensabil și păstrează ambiguitatea relației transatlantice pentru menținerea Americii angajată ca actor de securitate și apărare european. Inclusiv în Ucraina. 

Continuarea, aici.