de Iulian Chifu*

Joi, 13 martie, Armenia și Azerbaidjanul au anunțat, prin miniștrii de Externe, faptul că au reușit să încheie negocierea acordului de pace între cele două părți, la doi ani de la încheierea războiului din Nagorno-Karabakh care s-a soldat cu recucerirea regiunii aparținând legal Azerbaidjanului dar locuită majoritar de armeni, care au părăsit în masă regiunea după intrarea ei sub controlul autorităților din Baku. Stepanakert/Hankendi, capitala regiunii, a rămas singura localitate în care se mai află armeni. Deși o realizare extrem de importantă, semnarea acordului mai necesită un salt important, care presupune creativitate, compromis sau ambiguitate constructivă acceptabilă ambelor părți în interpretarea documentelor fondatoare ale republicilor sovietice devenite independente, cu precădere, de data aceasta, Armenia.

Continuarea, aici.