Spuneam la alegerile trecute că cei aflați în poziții înalte au de ales între multe variante proaste. Și că acolo se vede caracterul, tăria, cu adevărat puterea unui om.

Nu știu cine va fi ales președinte dar știu că va fi în fața unei decizii grele, poate cea mai grea în care s-a aflat vreo persoană în acea poziție după 1989.

Foarte de departe și simplificând mult, mie mi se pare că alegerea este despre a fi utili SUA/Rusia în a slăbi UE sau a fi solidari cu UE în speranța că vom rezista suficient până trece „valul” Trump.

Prima croiește o cale liberă spre influența Rusiei în toate țările ortodoxe (și România poate spera că acest ajutor va păstra prezența americană aici și nu ne va preda cu totul Rusiei). A doua ar oferi suficiente motive SUA să retragă orice sprijin militar de aici dar ne-ar păstra într-o familie europeană, cu bunele și relele ei.

Apartenența la UE și NATO au fost pilonii dezvoltării României post decembriste. Și viziunea liderilor anilor 2000 ne-a adus aici: creștere economică datorată prezenței în UE, garanție de apărare datorată prezenței în NATO. Ne-ar fi prins bine un al treilea pilon, dar asta e altă discuție.

Așa la care să renunți? La apărare sau la dezvoltare? Sărac și (poate) apărat sau dezvoltat dar nesigur?

Cred că despre asta e vorba și în aceste alegeri.

So: care e răul cel mai mic? Și ce viziune pentru România ați propune?

Chiar sunt curios.