de Valeriu Stoica

După dezbinările electorale de la sfîrșitul anului trecut și de la începutul acestui an s-a evocat, nu de puține ori, tema reconcilierii. Termenul este echivoc. Oricît de aprinse au fost confruntările în alegerile parlamentare și în cele prezidențiale, violența care le-a însoțit a fost de cele mai multe ori una de limbaj, iar nu una fizică. În mod firesc, umorile cresc în campaniile electorale. Aderența votanților este solicitată mai mult emoțional, iar apelul la rațiune este mai mult retoric. Monologul ia locul dialogului, iar diabolizarea adversarului politic înlocuiește prezentarea și explicarea politicilor publice din programele partidelor. Nimic nou sub soare în lupta pentru  colectarea voturilor și cîștigarea puterii în disputele electorale. Oricum, pare prea puțin pentru a vorbi de reconciliere, ca și cum ar fi fost vorba de un război civil. Totuși, despre o adevărată reconciliere este vorba.

Continuarea, aici.