Academicianul Eugen Simion, fost preşedinte al Academiei Române, afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, că Franţa a fost esenţială în formarea personalităţii sale, stabilindu-i identitatea de român european.

Numărîndu-se printre scriitorii care vor reprezenta România la Salon du livre de la Paris, profesorul Eugen Simion vorbeşte în interviu despre lansarea cărţii sale „Tînărul Eugen Ionescu”, tradusă recent la Editura L”Harmattan, despre dialogul public pe care îl va avea cu academicianul francez Thierry de Montbrial, un prieten constant al României, ca şi despre necesitatea reluării tradiţionalei relaţii româno-franceze în domeniul culturii, începînd cu studierea mai aprofundată, în şcolile din ţara noastră, a acestei limbi.

AGERPRES: Domnule academician sînteţi printre invitaţii la una dintre cele mai cotate manifestări din Europa şi din lume – Salon du livre de la Paris. Ce înseamnă acest lucru pentru dvs?

Eugen Simion: Pentru mine înseamnă mult. Adică mai văd o dată acest tîrg. L-am văzut de cîteva ori în viaţa mea. Pe de altă parte, este important pentru că anul acesta România este ţara, cultura invitată. În al treilea rînd, şi poate cu asta trebuia să încep, sînt curios, nerăbdător, pentru că una din cărţile mele apare cu această ocazie în Franţa. Dar, mă rog, astea sînt argumente generale, argumentul esenţial este că Tîrgul de la Paris este întotdeauna un mare eveniment, francezii au un fast al lor de a pune în evidenţă această lume a cărţilor. Sînt mulţi oameni care se duc acolo, vezi marile edituri ce au scos. Vizitez mai ales editurile care scot nu în primul rînd beletristică, dar marile enciclopedii, dicţionarele, Gallimard care scoate Edition Pleiade. Cînd am fost, acum, în februarie, ajunseseră la vreo 5.800-5.900 de cărţi, printre care şi Cioran. M-am bucurat. E al doilea român care apare în această colecţie după Ionescu. Deci, avem atîtea şi atîtea lucruri de văzut.

AGERPRES: Vă leagă multe amintiri de Franţa, în special de Paris. Veţi întîlni acolo prieteni dragi. Veţi avea întîlniri şi pe linie academică, la Sorbona?

Eugen Simion: Mai ales. Mi-am păstrat legăturile şi prieteniile cu oameni din acest mediu. Cu unii am fost coleg, acolo, la Paris 4 – Sorbonne, cu alţii m-am împrietenit după aceea, în timp ce eram preşedintele Academiei Române. Împreună cu Academia Franceză şi cu Academia de Ştiinţe Morale şi Politice îndeosebi, ca şi cu alte academii europene, noi facem anual colocviul „Penser l”Europe”, care a ajuns acum la a douăsprezecea sesiune, ce va avea loc în toamnă. Deja s-a format un grup de oameni care se văd în fiecare an şi prietenii noştri din Occident vorbesc de Clubul de la Bucureşti, singurul care este aici în Europa de Est. Mă văd cu aceşti oameni, la Paris. Am şi o surpriză pentru ei, pentru că acela cu care colaborez eu, unul din partenerii de bază, este Thierry de Montbrial, o mare personalitate a lumii europene. El a împlinit de cîteva zile 70 de ani şi m-a invitat pe 23 martie să particip la o reuniune cu prietenii săi din lume şi i-am pregătit o surpriză.

AGERPRES: Dacă tot e surpriză, ne puteţi dezvălui care va fi aceasta?

Eugen Simion: Tipărim într-o carte în franţuzeşte şi româneşte toate conferinţele lui la „Penser l”Europe” şi discursul de recepţie la ceremonia de primire în Academia Română. Este o carte superbă, în două limbi, pe care o să o prezentăm şi la Salon. Cei interesaţi pot vedea că în România există şi altceva decît politicieni care se ceartă, decît oameni care cerşesc şi alte categorii defavorizate care ne-au creat o imagine absolut mizerabilă în lume.

AGERPRES: Apropo de Thierry de Montbrial, veţi avea un dialog public cu acesta la Salon du livre. Care va fi tema abordată?

Eugen Simion: Institutul Cultural Român, dl. profesor Andrei Marga, m-a rugat să particip la această dezbatere, la care va participa şi dînsul. Mi-a spus că vom vorbi despre starea Europei sau imaginea Europei şi cum ne plasăm noi faţă de ea. Va fi o discuţie în faţa unui public. Acolo e un public mişcător. E foarte greu să ai o dezbatere prea savantă, deci trebuie să prinzi aşa un moment să plasezi o frază. Dar tema e importantă. Pentru că trebuie să avem şi noi, românii, un punct de vedere, nu să ne justificăm şi să ne apărăm tot timpul.

AGERPRES: Revenind la cartea dumneavoastră. „Tînărul Eugen Ionescu” va deveni astfel cunoscut francezilor şi lumii?

Eugen Simion: Este o carte despre tînărul Eugen Ionescu. A fost tradusă acum, zilele acestea se tipăreşte şi sînt şi eu curios să o văd. Nu este prima, dar este una legată poate mai mult de cultura franceză. Apare la L”Harmattan, o editură bună, scoate 2.500 de cărţi pe an. A tradus-o Virgil Tănase, un scriitor român foarte important, care scrie bine, curent, în franţuzeşte şi traduce admirabil. Şi, deşi sănătatea lui nu este ireproşabilă, a făcut un efort nemaipomenit să traducă 500 de pagini. Cartea a apărut pe spezele editurii respective, iar ICR-ul a plătit traducerea.

AGERPRES: În ultimul timp nu s-a mai auzit nimic de Virgil Tănase.

Eugen Simion: Îmi face plăcere că mă lăsaţi să spun ceva despre el, pentru că, nu ştiu de ce, criticii români îl ignoră. El e un scriitor de mîna întîi. Aparţine, împreună cu Ţepeneag, Grupului oniric. Are cîteva cărţi foarte bune, cîteva romane, iar în ultimii ani a publicat trei volume la Gallimard, în Colecţia „Folio”, de buzunar, despre Cehov, Camus şi Dostoievski.

AGERPRES: Ce poate oferi România Franţei, Europei şi lumii prin prezenţa, ca invitat de onoare, la Salon du livre?

Eugen Simion: Nu cunosc bine chiar tot ce propunem, cu ce venim noi acolo. M-aş bucura, dar pînă acum nimeni nu m-a invitat să fim prezenţi cu cîteva din scrierile noastre, apărute în Colecţia Opere Fundamentale, de tip Pleiade (a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă – n.r.). Eu pot să spun că am să iau în geamantanul meu un exemplar din Proust, apărut la noi, în Pleiade. Noi am publicat-o pe regretata Irina Mavrodin. E o traducere superbă şi cu o prefaţă de Thierry de Montbrial, care e matematician la origine, dar este un om şi cu pregătire filosofică foarte bună. E vorba de o nouă traducere a lui Proust. Nu ştiu dacă asta mai există în vreo altă limbă, pentru că Proust nu se traduce uşor. Aş vrea să ducem dicţionarele noastre, să ieşim şi cu această carte instrument, care arată civilitatea unei naţiuni şi a unei culturi. E foarte important.

AGERPRES: Sînteţi unul dintre intelectualii români care nu au făcut un secret din orientarea lor francofonă. În contextul în care cultura română nu mai îmbrăţişează deloc această direcţie, credeţi că ar trebui să ne îngrijoreze această întrerupere a tradiţiei?

Eugen Simion: Da. E o mare îngrijorare. Mare. Deja a devenit o problemă. Găseşti greu oameni care să vorbească franţuzeşte şi să vorbească bine, necum să mai scrie. E foarte complicat. Deşi, am aflat un lucru care mă pune pe gînduri în sens pozitiv. Ambasadorul Franţei mi-a zis acum cîtva timp că, după statistica lor, jumătate din elevii români care aleg o limbă străină preferă franceza. Nu ştiu cît de bine se face în şcoală, dar, oricum, grosul merge spre engleză.

AGERPRES: Există vinovaţi de o parte sau de alta sau de vină este istoria?

Eugen Simion: Istoria. E şi o presiune prea mare, după părerea mea, şi incorectă în Europa comunitară pentru această limbă bazică, pentru o limbă elementară engleză, pe care să o vorbeşti doar la hotel şi la cîrciumă.

AGERPRES: Consideraţi necesară o reînnodare a acestei tradiţii, a relaţiei cu o limbă, care, de fapt, nu s-a întrerupt niciodată?

Eugen Simion: Da. Este ceea ce am reuşit noi să facem în mediul academic. Avem o relaţie formidabilă cu Academia Franceză şi cu tot Institutul Franţei. Şi ce nu am spus de multe ori, nu am mărturisit, acum cîţiva ani am fost ales membru al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice. După 60 de ani, ei au ales şi un român. Vreau să vă anunţ de pe acum că, în luna iunie a acestui an, va fi organizată, la Paris, o şedinţă comună a Academiei Române cu Academia de Ştiinţe Morale şi Politice pe o temă românească, pe tema francofoniei şi a modelului francez, cum a funcţionat şi cum funcţionează aceasta. Vom fi acolo. Împreună cu mine va fi şi preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, şi academicianul Dan Berindei şi alţii. Vom duce şi cărţile noastre. Este pentru a doua oară cînd se organizează o astfel de sesiune. A mai fost o şedinţă la începutul anilor „20. Atunci, academia respectivă făcea acest lucru, pentru prima dată după 30 de ani, cînd invitaseră Academia Engleză.
Articol publicat pe www.ziarulfaclia.ro