de Adelina Brad

Când am descoperit cartea „Originile puterii, prosperității și sărăciei – De ce eșuează națiunile”, publicată în 2012, am simtit un văl care se ridică pentru mine asupra întelegerii lumii dintr-o perspectivă comparativă. Rezultatele cercetării de peste 15 ani a celor doi autori, economistul Daron Acemoglu și politologul James A. Robinson, prezentau o abordare holistică a dezvoltării economice și a analizei comparative a diverșilor factori care determină sau împiedică prosperitatea la nivel global. Noul argument adus de cei doi autori la acea vreme contravenea viziunilor tradiționale de până atunci, și anume că nivelurile de sărăcie ale țărilor erau cauzate de geografie sau de trăsăturile culturale ale popoarelor. Principala lor ipoteză era că dezvoltarea economică și prosperitatea sunt datorate calității și robusteței instituțiilor unei țări, lansând termenul de „instituții incluzive”, care servesc binele social general, și opusul acestora, „instituții extractive”, utilizate de o elită politică restrânsă pentru câștiguri private. Autorii avansează ideea că succesul economic variază în funcție de diferențele dintre instituții, regulile care guvernează funcționarea economiei și stimulentele care motivează oamenii. Ilustrând teoria prin oferirea unor exemple de țări diametral opuse din punct de vedere economic dar cu extrem de multe similitudini de istorie si pozitionare geografica, precum Coreea de Nord și Coreea de Sud sau Statele Unite ale Americii și mai multe țări din America de Sud, argumentul este că acest contrast este generat de faptul că economiile incluzive creează un cadru favorabil pentru activitatea economică, creșterea producției și prosperitatea economică. Garanția dreptului de proprietate este, de asemenea, esențială, deoarece doar pe această bază poate fi construită intenția de investiție economică și creșterea productivității.

Anul 2024 a fost anul recunoașterii supreme a eforturilor de cercetare, cand celor doi autori, împreuna cu economistul de renume mondial Simon Johnson, li s- acordoat premiul Nobel pentru Economie pentru studierea modului in care instituţiile se formează si afectează prosperitatea.  Jakob Svensson, președintele comitetului pentru premiul economic a declarat in cadrul ceremoniei ca „Reducerea diferențelor uriașe de venituri între țări este una dintre cele mai mari provocări ale vremurilor noastre”,  în timp ce a anunțat premiul. Mulțumită „cercetărilor revoluționare” ale economiștilor, a spus el, „avem o înțelegere mult mai profundă a cauzelor fundamentale ale motivului pentru care țările eșuează sau reușesc”.

Subiectul m-a inspirat si am început un parcurs propriu de cercetare in urma cu cativa ani, încercand sa identific corelatia dintre “institutiile incluzive” și statul de drept ca fundament al bunei guvernări si rolul acestuia în determinarea creșterii economice. Obiectivul principal al cercetării este de a înțelege rolul esențial jucat de statul de drept în determinarea dezvoltării economice și a prosperității, dincolo de definițiile oferite de pozitivismul juridic și înclinând spre elemente practice precum meritocrația, performanța parlamentară, absența corupției sau sistemul de justitie penala. Prin analiza comparativă asupra unui numar determinat de state ale lumii, doresc sa explorez validarea ipotezei conform căreia deteriorarea statului de drept duce la declin economic. Un prim articol publicat pe aceasta tema se regăsește aici: http://perspective.politice.ro/index.php/ppol/article/view/238

Salut așadar acordarea premiului Nobel pentru Economie 2024 unei asemenea teme de cercetare întrucat este mai relevanta ca oricand și reliefeaza din nou rolul esenţial pe care cooperarea dintre mediul academic si decidenţii politici ar fi ideal sa o stabilească, acestia din urmă trebuind sa fie beneficiarii absoluti prin folosirea rezultatelor cercetării pentru a elabora politici publice constructive.   Într-o lume globală cu mai multe fațete, în care datele arată că mai mult de jumătate din populația lumii trăiește în țări în care statul de drept este în declin, si deci implicit si calitatea si forta institutiilor, este imperativ să se analizeze factorii care provoacă o astfel de recesiune și modul în care aceasta afectează dezvoltarea globală. Beneficiind de progresul tehnologiei, accesul la informații și studii comparative, țările ar putea beneficia de un proces de tip “peer review” pentru a putea stabili obiective pentru dezvoltare națională pe baza exemplelor de bune practici din alte țări care isi consolidează dezvoltarea economică și nivelul ridicat de prosperitate pe stat de drept si instituţii robuste și funcţionale.