În ultima lună am susținut de mai multe ori că este necesară întoarcerea la școală a copiilor. Argumentele principale le-am expus într-un articol din Adevărul https://adevarul.ro/…/cat-valoreaza-3-luni-scoal…/index.html

Teza era simplă – dovezile disponibile încă de atunci indicau absența vreunui pericol real, pe de o parte, iar pe de altă parte, sentimentul de siguranță al majorității nu putea compensa pierderile uriașe pe care absența educației din viața multor copii le va produce. Nu e vorba de cei care, norocul lor, continuă școala, unii chiar la nivel superior, în varianta online ci de cei aproximativ 30% dintre copii (estimarea mea) care, începând din martie și până în septembrie nu vor avea aproape nici o legătură cu învățătura. Cum zice și ministrul francez: pericolul ce derivă din a-i ține acasă pe copii cu lunile este mult mai mare decât cel al pandemiei. Iar ei chiar au avut probleme cu virusul.

Înconjurată de o armată de sfetnici cufundată într-un groupthink bine securizat și pusă pe minimizarea riscurilor, inclusiv a celor inexistente, d-na ministru nu a avut ce face decât să închidă școlile. Din partea dumneaei este un act de curaj faptul că se vor face cele 10 zile de pregătire pentru examenele naționale și că aceste examene chiar se vor desfășura. Chiar o apreciez că nu s-a supus tuturor presiunilor deloc dezinteresate care au fost făcute în această perioadă tulbure.

După cum vedeți, miniștrii educației din UE au fost informați că în nici una din țările în care s-au reluat cursurile, reîntoarcerea copiilor la școală nu a fost urmată de o creștere a numărului de cazuri. Pentru copiii noștri este prea târziu dar pentru „specialiștii” noștri mai e timp să zică „I am sorry” și măcar să se întrebe când au greșit. Acum serios, nu mă aștept la așa ceva. Mai degrabă se vor felicita ceremonios că datorită lor s-a terminat valul 1 al pandemiei dar să stăm vigilenți că vom avea nevoie de ei în valurile viitoare.