Într-un interviu publicat în EduPedu liderul sindicatului FSLI spune „Oricum, examenul de bacalaureat nu are mare relevanță, iar acolo miza nu este foarte mare, facultățile pot stabili cum doresc cum vor intra elevi în învățământul superior. Dar trebuie să ne gândim în primul rând la ce se poate întâmpla.”

Reprezentantul intereselor cadrelor didactice spune niște bazaconii greu de imaginat.
Media la bacalaureat este aproape singurul criteriu de departajare la admiterea la facultate. Așadar irelevant?
O analiză a riscului de abandon din învățământul superior va arăta că nota la bacalaureat este aproape unicul predictor al abandonului. Da, cei cu note mici au un risc mult mai mare de abandon decât cei cu notă mai mare.
Pentru că nota la bacalaureat, cu toate defectele sale, e un indicator consistent al aptitudinilor și acumulărilor școlare. Mult mai fiabil, din păcate, în secundarul superior decât mediile la învățătură. Iar ca predictor al succesului la facultate probabil că mult mai bun decât un eventual examen de admitere (cum ar dori unii nostalgici să fie peste tot)
Irelevanța bacalaureatului e așadar unul din miturile educaționale care nu are aproape nici un temei. E vânturat ici colo fără ca cineva să aducă suficiente probe.
Evident că problema reală e calitatea evaluării pe parcurs iar bacalaureatul e doar o soluție dintre mai multe posibile. Poate fi un test final ca in State, sau o medie de teste naționale anuale etc.

Pentru final, imaginați-vă că s-ar elimina examenele naționale și admiterea la liceu sau facultate s-ar face doar pe baza mediilor la învățătură. Consecința ar fi o inflație greu de controlat a notelor. Aceasta există oricum, și nu e aleatoare – precum s-a arătat deja, dar efectele ei sunt ținute în frâu exact de examenele naționale.