Am intervenit ieri la dezbaterea despre meditații organizată de Societatea Academică din România.
Ar fi populist dacă aș zice că e OK ca profesorii să facă meditații în felul în care le fac oricum acum. Probabil că m-ar iubi sindicatele și majoritatea profesorilor de mate și de română. Dar chiar nu doresc să fiu pe placul unora numai de dragul aplauzelor, pentru că am zis deja că atunci când propunem politici pentru educație principalul interes care ar trebui să ne ghideze este cel al elevilor și al părinților acestora.
Când discutăm despre meditații, trebuie să admitem premisa că acestea sunt rezultatul ușor de anticipat al unui sistem de învățământ în care accederea la școli din vârful ierarhiei de prestigiu este intens competitivă. Majoritatea meditațiilor sunt achiziționate pentru a spori șansele unor tineri de a accede la școlile dorite în clasa a 9-a sau la anumite facultăți. Deși acest fenomen este unul care se întâlnește aproape peste tot în lume, modul în care se produce în România ar trebui să ne atragă atenția pentru cel puțin trei aspecte:
1.Meditațiile desfășurate de profesorii din învățământul public concurează în mod incorect calitatea predării la clasă. Un profesor care predă zi de zi câte 2 ore în privat nu are cum să aibă aceeași energie, pregătire și motivație la clasă ca unul care se dedică doar activității de la clasă. Este o problemă similară cu cea a medicilor care lucrează și în clinica de stat dar au și cabinete private.
2.Meditațiile desfășurate cu elevii proprii conțin întotdeauna un risc moral de tipul conflictului de interese pe care nu are sens să îl detaliem.
3.Meditațiile constituie o piață imensă care e total nereglementată. Nu doar că nu prea se plătesc impozite dar consumatorii nu au nici un fel de cadru de referință care să îi protejeze de fraude, de impostură, de abuzuri.
Așadar, dacă e să mă gândesc la reglementarea meditațiilor, în varianta maximală profesorilor angajați în sistemul public de învățământ li se interzice să desfășoare meditații la disciplinele din norma lor didactică.
În varianta minim acceptabilă, însă, profesorilor din sistemul public de învățământ li se interzice să desfășoare meditații cu proprii elevi. În actualul cod etic din învățământul preuniversitar această interdicție apare cu condiția „prin constrângere”, care e destul de dificil de probat și având în vedere riscul de conflict de interese, astfel de situații ar trebui evitate prin simpla lor interzicere.