Adrian Luca: De ce se duce clasa muncitoare în paradis (fiscal)?
de Adrian Luca
”N-am mai văzut niciodată așa ceva. Parcă suntem în scena clasică din Vrăjitorul din Oz, când tragi cortina și vezi cum vrăjitorul acționează mașina lui secretă”. Am luat acestăremarcă dintr-o știre care invada internetul în aprilie 2013. Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ) tocmai scotea la suprafață cea mai mare ladă (ce zic eu? Container!) cu informații ascunse despre mașinăria de dincolo de cortina off-shore-urilor (adică a … paradisurilor fiscale). ”Secrete de Vânzare” – 260GB de informație despre nume și conturi întunecate care în contact cu lumina… tiparului/monitorului ar fi trebuit să producă acel efect care … să închidă pofta oricui ar mai fi vrut să aibă de-a face cu tenebrele, cu mașinăria vrăjitorească etc. Dar, n-a fost să fie.
Suntem în aprilie 2016. Dacă vă era dor de o revelație care să mai tragă o cortină, iată:”Documentele Panama. Politicieni. Criminali și hoți care-și ascund banii”! Cam cât un vapor Panamax de informații de 2,6TB (de zece ori – mai exact 10,24 – peste ”containerul de informatii” din 2013) face valuri trecând pe toate canalele de informații! Canale alimentate din plin de scurgerile din baza de date a unei companii de avocatură panameze, unul din cei mai mari intermediari dintre lumea de dincoace și de dincolo de cortină.
Dar cine e dincolo? Avem deja un prim-ministru dintr-o țară micuță, mult încercată de criză, care tocmai și-a dat demisia la cererea străzii pentru că numele lui a fost găsit prin imensitatea de documente. Avem un președinte despre care s-a aflat că și-a făcut firmă în off-shore ca să mascheze că încă mai deține afacerea cu ciocolată pe care zicea că o vinde. Iar totul se-ntâmpla chiar în momentul unei lupte cumplite din războiul civil care-i măcina țara. Mai avem un președinte care are un prieten violoncelist (bun prieten, bun violoncelist) … și nu voi mai continua, am vrut doar să vă amintesc că și după cortină … se cântă și e lume rafinată. N-aș încheia această listă, fără a aminti de acel prim-ministru care și-a făcut un nume din a lupta împotriva evaziunii fiscale și a ”tax avoidance” (fenomenul de evitare a plății taxelor folosind abuziv scheme fiscale legale). Numele acestui prim-ministru nu apare în terabytes de informație veniți din Panama , în schimb apare numele tatălui său, într-un fond de investiții înregistrat în off-shore, dar care nu a plătit impozite pentru afacerile derulate în țară. Va urma…
Fără îndoială este utilă (re)desconspirarea unor asemenea practici și personaje care se joacă de-a vrăjitorii cu noi. A fost util momentul aprilie 2013, pentru că a intensificat procesul care deja scutura temeliile ”secrete”, pe care s-au fondat mașinăria paradisurilor fiscale. Un proces care începuse încă din 2009 și care acum se apropie de finalizare – după cum a amintit zilele trecute chiar secretarul general al OCDE. E vorba de convențiile internaționale de schimb de informații și de asistență mutuală administrativă între între autoritățile fiscale. Punctul cel mai sensibil este aflarea cutiei cu secrete a companiilor, respectiv a proprietarilor beneficiari (beneficial ownership), cel care deține de fapt compania. O astfel de informație va putea fi transmisă automat între 96 de jurisdicții fiscale până în 2018! Este o schimbare radicală. Paradisurile de mâine nu vor mai semăna cu paradisurile de azi, care deja sunt diferite de cele de ieri. De fapt, va fi tot mai greu să fie numite paradisuri.
Nu zic că e de bine sau e de rău că se-ntâmpla asta, pentru că nu știu. Mă mulțumesc să constat că economia globală de azi e un monstru global care răsuflă, vrem nu vrem, si prin aceste supape care se cheamă off-shore-uri. Altminteri de ce mai toate jurisdicțiile incriminate funcționează sub oblădurirea directă a statelor puternice (doar un exemplu – Insulele Virgine, unde se petrec jumătate din cazurile incriminate în Panama Papers, nu e întamplător că se mai cheamă și … Britanice).
Să nu ne facem că nu vedem problema! Sau că pană acum nimeni nu a văzut care e ”problema”.
Ar fi păcat ca din toate aceste eforturi de a da găuri în baze de date de giga și terabytes am reține doar că sunt hoți, criminali și anumiți politicieni printre pământeni. Sigur – este de neacceptat ca un traficant / terososit să poată ajunge să-și piardă nestingherit urma banilor murdari. Nu mai este de acceptat ca un politician să acundă de ochii publicului active pe care poate le-a făcut în timp ce-și exercita funcția publică. Dar … vorbim de 11,5 milioane de documente, peste 214.000 de structuri. Jurnaliștii ICIJ au găsit doar 140 de politicieni/oficiali din întreaga lume ascunși printre hârtii. Statistic vorbind, în mod sigur se află printre ele și date despre oameni care, până una-alta, nu se poate spune nimic. Spre exemplu, o bună parte din documente se referă la structuri făcute pentru evitarea partajului în caz de divorț. Sigur, nu e un lucru bun divorțul, dar, până una alta, nu doar infractorii divorțează. Sau: sunt foarte multe iahturi înregistrate în paradisuri. Dar, până una-alta, nu doar infractorilor le place luxul. (iar dacă îi încadram automat pe toți proprietarii de iahturi în aceaași clasă … nu cred că ar fi un lucru bun pentru industria navală, spre exemplu). Să mai amintesc că în documente apar pactic toate numele mari de bănci din Europa, sfătuindu-și clienții să meargă în paradis. La noi și în toate economiile sunt mari investitori care-și derulează afacerile prin structuri off-shore. Așa cum sunt mici antreprenori care-și recapătă în paradis acel suflu fiscal pentru a putea relua ciclul investițional după ce au făcut un exit.
Ca să sumarizez, reproduc un scurt dialog imaginat de Guardian: ”sunt bandiți toți oamenii folosesc structuri off-shore? Nu. Dar sunt și bandiți printre ei? Da”. Emoționant. Cred că așa s-ar purta o discuție și între pământenii care, în viitor, când vor avea posibilitatea, vor vrea să colonizeze alte paradisuri.
Rămânînd în vremea de azi, aprilie 2016, la 3 ani după aprilie 2013: Totuși, de ce se duc pământenii-contribuabili ne-infractori (clasa muncitoare, adica) spre aceste paradisuri fiscale? Eu zic că aceasta e întrebarea.
Dupa Luxleaks care a amplificat proiectul BEPS si statuarea principiului „profitul se impoziteaza acolo unde este realizat”, Panama Papers ar trebui să fie un alt bun moment de dezbateri serioase – cum să facem, noi statul, să vă aducem vouă, contribuabililor ne-infractori, mai mult ”paradis” la voi acasă (in jurisdicția voastră fiscală)? Să nu mai fiți tentați să evadați pentru că aveti aici un sistem fiscal corect și pentru voi vi pentru stat? Dar căutăm răspunsuri cu ochii larg închiși și ne mai minunăm atunci că până și artiștii vor în paradisuri fiscale!
Nota: Pentru evitarea oricăror interpretări, declar că nu am conturi/firme offshore și TPS nu oferă consultanță în acest domeniu.
contributors.ro
Ultima ora:
ObservatorCristina Popescu: Romfilatelia prezentă la Evenimentul de comemorare dedicat victimelor atacului terorist din 7 octombrie 2023, în Israel
PoliticKlaus Iohannis, mesaj de Ziua Mondială a Educației: A te dedica formării unor întregi generații este una dintre cele mai frumoase vocații
EconomieCristian Sporiș: Aderarea la OECD echivalează cu un certificat de bună purtare pentru România
ExternNicolae Ciucă: România rămâne un partener de încredere al Israelului în lupta împotriva terorismului
SocialMarian Staș: România 2024-2029 | Ieşirea din mediocritate. Schimbarea paradigmei educaţiei -leadership real în acţiune
EvenimenteCristina Popescu: Romfilatelia prezentă la Evenimentul de comemorare dedicat victimelor atacului terorist din 7 octombrie 2023, în Israel
EditorialIuliana Stan: Ce este cultura de organizație?
CulturaCristina Popescu: Cultura. De la tradiție la societatea informațională
Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe