de Adrian Luca

Într-o zi obișnuită din aceste vremuri, când pagina de știri începe cu ”cel mai grav bilanț zilnic de …” și știm cu toții despre ce e vorba, găsesc ceva mai jos o non-știre … ”Niciodată nu o să fie prietenii noștri ANAF”. Semnat – Ministrul de Finanțe.

Da, cu toții știm, din calitatea noastră implicită de contribuabili, că vorbim aici de o non-știre: ANAF nu e prietenul nostru! Săptămâna trecută am publicat pe Hotnews un comentariu căruia i-am pus un titlu simplu – ”Implicațiile unei adrese ANAF”. Zeci de mii de contribuabili au citit să vadă despre ce e vorba. De ce? Pentru că acești zeci de mii de oameni vor să găsească orice mic indiciu care i-ar ajuta să se protejeze împotriva neclarităților, interpretărilor, birocrației excesive și de aici abuzurilor care se ascund de atât de multe ori în spatele acelor plicuri albe cu casetă neagră expediate de Administrația Fiscală. Din cauza acestor neclarități, interpretări, abuzuri care se traduc în costuri excesive de bani, nervi, sănătate, energie, oamenii știu că Administrația nu e prietenul lor! Cum s-ar spune, Administrația nu e prietenul nostru nu pentru că ne ia bani (doar banii aceștia merg în spitale, în școli, infrastructură!) ci pentru că ni-i ia cu așa mari chinuri din partea noastră și chiar din partea ei, a administrației.

”Misiunea unei Administrații Fiscale este să colecteze toate veniturile fiscale datorate, într-un mod corect și eficient, cu costuri limitate pentru contribuabil și însăși administrația fiscală”. Să citim și să recitim a doua parte a acestei definiții date de Comisia Europeană. Și apoi să vedem cam unde ne-am plasa noi aplicând instrumentele de evaluare a performanței administrației, de tipul  EU Fiscal Blueprints sau Tax Administration Diagnostic Assessment Tool (TADAT).

Am și acum în minte un titlu de acum ceva vreme – ”IRS încearcă în continuare să fie prietenul tău/ Perceptorul de impozite speră ca ultima ofensivă de împrietenire va da rezultate acolo unde precedentele au eșuat”. Și era vorba despre cum Fiscul American – acel dur Fisc American, cel fără mamă, fără tată, care se ia și de miliardari (aici, articol ”DAC6 și pierderile, cazul contribuabilului Donald J. Trump”) – calculase că și-a dublat procentul de contribuabili care, sunând pentru ajutor, primiseră asistența fiscală de care aveau nevoie.

Mai am și acum în minte acei ochi verzi care răzbăteau de pe panourile publicitare puse de HMRC pe stradă, să sară în ochii oricărui contribuabil britanic mesajul se închid portițele pentru nedeclararea veniturilor. Dar țin și acum minte și o spun oricui vrea să audă: Fiscul din Marea Britanie are un expert detașat pe lângă fiecare mare contribuabil. Acest expert ”construiește o relație bazată pe înțelegerea în profunzime a afacerii și a domeniului în care operează”. Acestui expert i se spune Customer Compliance Manager. Apropo, la ei, contribuabilului i se mai spune și client.

Or ce succes poate să aibă compania Fiscul SA care le spune propriilor clienți, ba chiar prin vocea CEO-ului – nu o să fiu prietenul vostru! NICIODATĂ!

Da, nicio reformă nu se face peste noapte, nu se face peste an sau peste pandemie! Dar să auzi acest „niciodată” este de-a dreptul dezarmant, pe cuvânt de contribuabil!

O spun de pe poziția contribuabilului care salută, ori de câte ori are ocazia, și cel mai mic semn de reformă la administrația noastră – că se schimbă un mod de comunicare, că se face o investiție în departamentul de analiză de risc, că se pregătesc inspectori în spiritul modern al unei administrații. Inclusiv faptul că ANAF are acum un nou site e de semnalat.

Și o mai spun ca unul care, după orice comentariu despre schimbarea dură de peisaj fiscal care se întâmplă sub ochii noștri în Uniunea Europeană, vine și adaugă – speranța noastră de a mai atrage investitori mari, de a crește economia pe baza unui spirit antreprenorial este să jucăm după un alt joc: jocul în care câștigă statul care asigură o administrație simplă, clară, predictibilă … prietenoasă! Iar statul care transformă ringul de dans fiscal într-unul de box devine garantat pierzător la puncte (economice și fiscale).

Astăzi aparatul administrativ (european și de oriunde din lumea asta) este mai puternic ca oricând prin datele pe care le colectează DESPRE TINE, DE LA TINE (pe această temă, articolul ”Vorbiți rezonabil DAC6?”). Dar tocmai acest aparat mai puternic ca oricând are nevoie, mai mult ca oricând, să arate că știe să facă echipă, că este partener real cu plătitorul de taxe.

În cel mai pragmatic mod vorbind, statul care așteaptă zeci de procente dintr-un salariu, dintr-un impozit, dintr-o valoare adăugată trebuie să aibă cel puțin conștiința că este asociat la afacerea, la activitatea acelui plătitor de taxe. Că dacă dispare plătitorul, dispar și taxele. Trăim vremuri de mare încercare, și pentru privat, și pentru stat! Chiar nu e momentul pozițiilor de forță, de arătatul mușchilor! Să avem, cel puțin, grijă la cuvinte, la înțelesul lor!

PS. Pe această cale, rog respectuos să se rectifice pozitiv adresa ministerială: în loc de ”niciodată”, să scrie, măcar, ”odată și odată”.

www.contributors.ro